Într-o vreme, la televiziunea britanică existau două emisiuni concurente de analiză și divertisment auto: „noul” Top Gear și emisiunea începută de gazdele „vechiului” Top Gear, Fifth Gear.
Unul dintre cei care au trecut la Fifth Gear a fost Tiff Needell, un pilot de curse respectabil care a ajuns până la a încerca la un moment dat pentru Formula 1. Când nu a reușit să ajungă în vârful sporturilor cu motor, și-a îndreptat în schimb atenția către jurnalismul auto.
Cu simțul său incredibil de control al mașinii și abordarea absolut neînfricată a alunecării de putere, este logic că i-au dat Corvette C6 Z06 pentru a-l testa.
Singurul dezavantaj este că recenzia a fost filmată înainte ca camerele HD să fie accesibile pentru producția TV, așa că este un pic granulată.
Este în contrast puternic cu gândurile britanicilor despre mașinile musculare americane din știrile de ieri, când a fost prezentată ideea de ce Corvette C3 a fost ultimul mare clasic american.
Tiff, în recenzia sa, merge în direcția complet opusă. El deplânge interiorul, cu care trebuie să fim de acord că, pentru C6, a fost un pic plictisitor, precum și suspensia dacă trece peste o denivelare severă, dar o consideră „supraviețuitoare”.”
Și apoi, ducându-l pe Circuitul Paul Ricard din Franța, el face imediat ca C6 Z06 să se deplaseze lateral, cu pene uriașe de fum de cauciuc care ies din spate, și este amețit ca un copil într-un magazin de dulciuri.
El continuă chiar să complimenteze mașina, retrăgându-și propriile critici la adresa mașinilor americane. C6 Z06 nu se clatină, nu are o direcție amorțită, nu are un ruliu al caroseriei în viraje.
Nu, spune el, este o mașină strânsă, tensionată, extrem de controlabilă la viteză. El chiar merge atât de departe încât spune că americanii le arată britanicilor cum ar trebui să se facă puterea și capacitatea de a controla o mașină.
Din partea domnului Needell, aceasta este, foarte probabil, cea mai mare laudă disponibilă.