Obiective: Să determine (1) prevalența apneei obstructive de somn (AOS) la copiii cu antecedente sugestive; (2) eficacitatea intervenției chirurgicale în tratamentul AOS la copii; și (3) factorii care pot ajuta medicul să selecteze pacienții care au AOS semnificativă din punct de vedere fiziologic și care sunt susceptibili de a răspunde la intervenția chirurgicală.
Design: Studiu prospectiv.
Pacienți: Șaizeci și nouă de copii cu vârste cuprinse între 1 și 14 ani care au fost trimiși la otolaringolog pentru evaluarea suspiciunii de SAO.
Intervenții: Treizeci de copii cu un indice de tulburare respiratorie (IDR) mai mare de 5 au fost supuși adenotosillectomiei. Douăzeci și șase dintre cei 30 de copii au făcut polisomnografie de urmărire.
Măsuri principale de rezultat: Polisomnografie după operație.
Rezultate: Treizeci și cinci (51%) din 69 de copii au avut un IDR mai mare de 5 la polisomnografie. Douăzeci și șase dintre cei 30 de copii care au fost supuși adenotonsilectomiei pentru SAO au avut polisomnografie de urmărire. Toți cei 26 de copii au avut un RDI mai mic după operație, deși patru pacienți aveau încă un RDI mai mare de 5. Un RDI preoperator de 19,1 sau mai mic a prezis un RDI postoperator de 5 sau mai mic. Istoricul și constatările fizice nu au fost utile în prezicerea rezultatului.
Concluzii: Toți pacienții s-au ameliorat cu adenotonsillectomia, dar pacienții cu cel mai sever RDI au avut adesea multe evenimente respiratorii după operație. Anamneza și examenul fizic singure nu sunt suficiente pentru a evalua severitatea SAO sau probabilitatea unui răspuns adecvat la tratamentul chirurgical.