Agent cauzal:
Există multe specii de Cryptosporidium care infectează oamenii și o gamă largă de animale. Deși Cryptosporidium parvum și Cryptosporidium hominis (cunoscut anterior sub numele de C. parvum genotip antroponotic sau genotip 1) sunt cele mai răspândite specii care provoacă boli la om, infecțiile cu C. felis, C. meleagridis, C. canis și C. muris au fost, de asemenea, raportate.
Ciclul de viață
Oocistele sporulate, care conțin 4 sporozoiți, sunt excretate de către gazda infectată prin fecale și, posibil, pe alte căi, cum ar fi secrețiile respiratorii (1). Transmiterea Cryptosporidium parvum și C. hominis are loc în principal prin contactul cu apa contaminată (de exemplu, apă potabilă sau de agrement). Ocazional, sursele alimentare, cum ar fi salata de pui, pot servi ca vehicule de transmitere. Multe focare din Statele Unite au avut loc în parcuri acvatice, piscine comunitare și centre de îngrijire de zi. Transmiterea zoonotică și antroponotică a C. parvum și transmiterea antroponotică a C. hominis au loc prin expunerea la animale infectate sau prin expunerea la apă contaminată cu fecale de animale infectate (2). În urma ingestiei (și, eventual, a inhalării) de către o gazdă adecvată (3), are loc excistarea (a). Sporozoiții sunt eliberați și parazitează celulele epiteliale (b, c) din tractul gastrointestinal sau alte țesuturi, cum ar fi tractul respirator. În aceste celule, paraziții suferă o înmulțire asexuată (schizogonie sau merogonie) (d, e, f) și apoi o înmulțire sexuată (gametogonie) care produce microgamonți (masculi) (g) și macrogamonți (femele) (h). În urma fertilizării macrogamonților de către microgameți (i), se dezvoltă oociste (j, k) care sporulează în gazda infectată. Sunt produse două tipuri diferite de oocisturi, oocistul cu pereți groși, care este de obicei excretat de gazdă (j), și oocistul cu pereți subțiri (k), care este implicat în principal în autoinfecție. Oocistele sunt infecțioase în momentul excreției, permițând astfel transmiterea directă și imediată pe cale fecală-orală.
.