Ahimsa este un termen sanscrit care înseamnă non-violență.
Patanjali în Yoga Sutras sfătuiește ca suferința viitoare să fie evitată. El oferă metoda ahimsa: nu provocați suferința niciunei alte ființe. Beneficiul este că vă veți elibera de suferință. Cei mai mulți dintre noi cred, în mod eronat, că a te abține de la a face rău altuia aduce doar beneficii acelui celălalt. Patanjali oferă o perspectivă diferită asupra rezultatului potențial care vine din practicarea non-violenței:
ahimsa pratisthayam tat sannidhau vaira tyagah II:35
Pentru cel care este ferm stabilit în non-violență, orice ostilitate încetează în prezența aceluia.
Opusul lui ahimsa este himsa, care înseamnă rău sau violență. Există trei clase de himsa, sau moduri de a provoca rău:
1. Fizică, prin rănirea corpului fizic al cuiva.
2. Vocală, prin vorbirea împotriva altora, rănindu-le sentimentele.
3. Mentală, prin gândirea împotriva altora Filozofia yoga ne învață că rănirea fizică este doar un mod de a face rău și că s-ar putea să nu facă cel mai grav rău.
„Rănirea vocală este mai gravă decât cea fizică, iar cea mentală este cea mai gravă. Prin vătămare fizică se pot distruge doar formele fizice. Prin vătămare vocală se pot distruge atât formele fizice, cât și cele mentale. Prin vătămare mentală se poate distruge chiar și forma spiritului.” -Shri Brahmananda Sarasvati, The Textbook of Yoga Psychology
Violența mentală – ura cauzată de prejudecăți – este o sursă majoră de violență în lume și se află la baza violenței vocale și fizice. Violența mentală poate deveni atât de înrădăcinată în viața de zi cu zi încât este greu de recunoscut. Agențiile de publicitate sunt angajate în mod obișnuit pentru a perpetua prejudecățile sub forma speciismului, încurajându-ne să tolerăm acte oribile de violență fizică săvârșite asupra animalelor și să considerăm aceste acte normale.
Violența mentală sub formă de propagandă atinge apogeul în timpul războiului, când o țară va investi mulți bani și eforturi în încercarea de a doborî moralul adversarului și de a confunda mințile propriilor cetățeni.
Pentru a nu-i răni pe ceilalți este util să dezvoltăm compasiunea. Prin compasiune începeți să vă vedeți pe voi înșivă în ceilalți. Acest lucru vă ajută să vă abțineți de la a le face rău. Practica compasiunii antrenează mintea să vadă dincolo de diferențele exterioare de formă. Începeți să întrezăriți licăriri ale esenței interioare a altor ființe, care este fericirea. Fericirea este esența interioară a tuturor ființelor, nu doar a ființelor umane. Fiecare ființă își dorește fericirea.
„Dacă căutați iluminarea, sau chiar dacă căutați fericirea, mergeți la cauză. Nimic nu există fără o cauză. Cauza principală a fericirii este compasiunea.” -H.S. Dalai Lama
În sistemul ashtanga yoga al lui Patanjali, ahimsa este clasificat ca fiind primul yama, sau restricție. Este o recomandare pentru modul în care ar trebui să vă restrângeți comportamentul față de ceilalți. Este important să recunoaștem că ahimsa se referă aici la comportamentul tău față de ceilalți, nu față de tine însuți. Al doilea membru al sistemului ashtanga, niyama, constă în observanțe. Acestea sunt recomandări referitoare la acțiunile tale față de propriul corp și minte. Patanjali clasifică foarte clar ahimsa ca fiind o yama și nu o niyama.
Cu toate acestea, unii profesori de yoga contemporani interpretează ahimsa mai mult ca pe o observanță decât ca pe o restricție – ca pe o directivă de a nu-ți face rău. „Nu te răni, nu fi atât de agresiv în practica asana, fii blând cu corpul tău”, spun ei, sau „Nu-ți restricționa dieta cu o practică extremă, cum ar fi vegetarianismul; ți-ar putea face rău.”
A nu-ți face rău este un rezultat al practicii, nu o directivă. Dacă îți limitezi practica ahimsa la a fi bun cu tine însuți, s-ar putea să experimentezi o fericire temporară, dar îți vei refuza beneficiul final al practicii, care este Yoga, fericirea veșnică. Fericirea veșnică se obține prin bunătate, prin a fi atent la ceilalți în primul rând. Trăiți pentru a aduce beneficii celorlalți și toți vor beneficia.
„Cine va fi cea mai fericită persoană? Cea care aduce fericire celorlalți.” -Swami Satchidananda
Învățăturile universale ale lui ahimsa se aplică în toate situațiile, indiferent dacă trăim în vremuri de pace sau în vremuri de război. Violența nu este niciodată o soluție valabilă pentru nicio problemă și nu ar trebui să fie niciodată tolerată.
.