Amy Lowell, (n. 9 febr. 1874, Brookline, Mass., S.U.A. – m. 12 mai 1925, Brookline), critic american, conferențiar și unul dintre cei mai importanți poeți ai școlii imagiste.
Lowell provenea dintr-o familie proeminentă din Massachusetts (frații ei au fost Abbott Lawrence Lowell, mai târziu președinte al Harvard, și astronomul Percival Lowell). A fost educată în școli private și de mama ei, iar până la vârsta de 28 de ani nu a făcut prea multe decât să trăiască alternativ acasă, unde s-a bucurat de viața de mondenă din Boston, și să călătorească în străinătate. În jurul anului 1902 a decis să-și dedice energiile poeziei. Au trecut opt ani până când prima ei piesă, un sonet convențional, dar nu lipsit de distincție, a fost publicat în The Atlantic Monthly, și încă doi ani până când a apărut primul ei volum, A Dome of Many-Coloured Glass (1912).
Într-o vizită în Anglia, în 1913, Lowell l-a întâlnit pe Ezra Pound și a descoperit cercul acestuia, Imagists. Acesta a inclus unul dintre poemele sale în antologia Des Imagistes (1914), iar în același an a publicat cea de-a doua carte a sa, Sword Blades and Poppy Seed, care include primele sale experimente cu versul liber și „proza polifonică”. A Critical Fable (1922), o imitație a Fable for Critics a rudei sale James Russell Lowell, a fost publicată anonim și a stârnit numeroase speculații până când și-a dezvăluit paternitatea.
Lowell a editat cele trei numere ale Some Imagist Poets (1915-17). Volumele ulterioare ale propriei sale opere includ Men, Women, and Ghosts (1916), care conține binecunoscutul ei poem „Patterns”; Can Grande’s Castle (1918); și Legends (1921). What’s O’Clock (1925), East Wind (1926) și Ballads for Sale (1927) au fost publicate postum. Opera sa critică include Six French Poets (1915), Tendencies in Modern American Poetry (1917) și biografia în două volume John Keats (1925).
Personalitatea vie și puternică a lui Lowell, independența și zvâcnetul ei au făcut-o să iasă în evidență, la fel ca și disprețul ei față de convenții în gesturi sfidătoare precum fumatul trabucurilor. După ce a fost înlocuit de ea ca lider al imagiștilor, Pound i-a rebotezat prompt pe aceștia în „Amygists”, în semn de omagiu pentru calitățile dominatoare ale lui Lowell. Astfel, eminența ei printre poeții moderni ai vremii a derivat poate mai puțin din calitatea propriilor versuri decât din conducerea ei curajoasă și extrem de pragmatică. Pe lângă poeziile și cărțile sale de critică, Lowell a ținut frecvent conferințe și a scris articole critice pentru periodice. The Complete Poetical Works of Amy Lowell a fost publicată în 1955.
.