Analele Celor Patru Maeștri

Vă rugăm să ajutați la susținerea misiunii New Advent și să obțineți conținutul complet al acestui site ca o descărcare instantanee. Include Enciclopedia Catolică, Părinții Bisericii, Summa, Biblia și multe altele, toate pentru doar 19,99 dolari…

Cea mai extinsă dintre toate compilațiile de analele vechi ale Irlandei. Ele încep, cel puțin nominal, din anul 2242 d.Hr. și sunt continuate până în anul 1616 d.Hr. Însemnările care sunt goale și sărăcăcioase în perioada timpurie se diminuează pe măsură ce „Analele” avansează, iar spre sfârșit devin în unele părți aproape ca o istorie prin difuzitatea lor. Principalul compilator al acestor „Anale” a fost Michael O’Clery, originar din Donegal, care a fost de profesie anticar și poet, dar care ulterior s-a alăturat Ordinului Franciscan și a mers la casa lor irlandeză din Louvain. De acolo a fost trimis înapoi în Irlanda de celebrul său compatriot, părintele John Colgan, pentru a aduna viețile sfinților irlandezi. Multe dintre aceste vieți pe care le-a copiat în acea vizită, din vechile cărți de pergament din Irlanda, se află acum în Biblioteca Burgundiei din Bruxelles. Ulterior, sub patronajul lui Fergal O’Gara, Lord de Moy Gara și Coolavin, în comitatul Sligo, a conceput ideea pioasă de a aduna și redacta toate cărțile vechi de anale pe vellum pe care le putea găsi în toată Irlanda și de a le combina într-un singur întreg continuu. „M-am gândit”, spune O’Clery, în dedicația sa către O’Gara, „că aș putea obține ajutorul cronicarilor pentru care aveam cea mai mare stimă, pentru a scrie o carte de anale în care aceste chestiuni să fie consemnate, pentru că, în cazul în care scrierea lor ar fi neglijată în prezent, nu s-ar mai găsi să fie consemnate nici până la sfârșitul lumii. Toate cele mai bune și mai copioase cărți de anale pe care le-am putut găsi în toată Irlanda au fost adunate de mine – deși mi-a fost greu să le adun – într-un singur loc pentru a scrie această carte.” În mănăstirea izolată din Donegal s-a retras învățatul călugăr în timp ce se ocupa de această lucrare care a fost începută de el și de colegii săi de muncă la 22 ianuarie 1632 și încheiată la 10 august 1636. Presimțirile sale cu privire la soarta materialului din care a lucrat au fost profetice. Abia una dintre cărțile vechi pe care le-a adunat cu atâta trudă a supraviețuit până în zilele noastre – probabil au pierit în cataclismul războaielor cromwelliene și williamite.

Părintele Colgan, celebrul autor al „Trias Thaumaturga” și al „Acta sanctorum Hiberniae”, a fost cel care, în prefața la această ultimă lucrare, a conferit pentru prima dată acestor anale ale lui O’Clery titlul sub care sunt acum întotdeauna cunoscute, „Analele celor patru maeștri”. „La fel ca în cele trei lucrări menționate mai înainte”, scrie Colgan, „și în această a patra, trei (ajutoare ale lui O’Clery) sunt eminamente de lăudat, și anume Farfassa O’Mulconry, Peregrine O’Clery și Peregrine O’Duignan, oameni cu o erudiție desăvârșită în ceea ce privește antichitățile țării lor, iar la aceștia s-a adăugat ulterior colaborarea altor distinși anticari, precum Maurice O’Mulconry, care timp de o lună, și Conary O’Clery, care timp de mai multe luni a lucrat la promovarea ei. Dar cum aceste „Anale”, pe care vom avea foarte des ocazia să le cităm, au fost adunate și compilate cu ajutorul și prin studiul separat al atâtor autori, nici dorința de concizie nu ne-ar permite să le cităm întotdeauna în mod individual, și nici dreptatea nu ne-ar permite să atribuim munca multora la unul singur, de aceea uneori ni s-a părut cel mai bine să le numim „Analele din Donegal”, pentru că în mănăstirea noastră din Donegal au fost începute și încheiate. Dar, ulterior, din alte motive, mai ales de dragul compilatorilor înșiși, care erau patru dintre cei mai învățați maeștri în materie de antichitate, am fost îndemnați să le numim „Analele celor patru maeștri”.”

Aceste „Anale”, scrise într-o limbă foarte arhaică, greu de înțeles, chiar și atunci, decât de către cei învățați, ne oferă domniile, morțile, genealogiile, etc., nu numai ale înalților regi ai Irlandei, ci și ale regilor provinciali, ale șefilor și capilor de familii distinse, ale oamenilor de știință, ale istoricilor, ale poeților etc., cu datele respective, date cu atâta acuratețe pe cât sunt capabili să le dea maeștrii. Ei consemnează dispariția și succesiunea sfinților, abaților, episcopilor și demnitarilor ecleziastici. Ele povestesc despre întemeierea și, uneori, despre dărâmarea a nenumărate biserici, castele, abații, mănăstiri și instituții religioase. Ele oferă puține detalii despre bătălii, crime, războaie tribale, războaie cu străinii, bătălii cu normanzii, normanzii și englezii, precum și despre schimbările politice. Uneori, ei citează versete antice în coroborarea faptelor pe care le menționează, dar nu sunt citate astfel de versete înainte de secolul al treilea. Avem aici miezul și substanța condensată a vechilor cărți de vellum ale Irlandei care existau atunci, dar care, așa cum au prevăzut cei Patru Maeștri, au dispărut de mult. Faptele și datele lor nu sunt propriile lor fapte și date. Din masele confuze de materie foarte veche, ei, cu muncă și multă cernere, au scos datele lor și, pe cât posibil, și-au sincronizat faptele. Nu este prea mult să spunem că nu există niciun eveniment în întreaga istorie irlandeză, de la nașterea lui Hristos și până la începutul secolului al XVII-lea, care să nu fie prima întrebare a studentului cu privire la el: „Ce spun cei Patru Maeștri despre asta?”

Aceste „Anale” au fost publicate, cel puțin parțial, de trei ori, dar acum se citesc întotdeauna în ediția marelui savant irlandez, John O’Donovan. În această splendidă lucrare, textul irlandez este dat cu o traducere în limba engleză și o masă de note dintre cele mai valoroase, topografice, genealogice și istorice, totul fiind cuprins în șapte mari volume quarto. Atât timp cât va exista istoria irlandeză, „Analele celor patru stăpâni” vor fi citite în traducerea lui O’Donovan, iar numele lui O’Donovan va fi legat în mod inseparabil de cel al familiei O’Clerys.

.