Andrei Voznesensky s-a născut la Moscova în 1933. El a făcut parte dintr-un mic grup de poeți care au dobândit o mare proeminență în Uniunea Sovietică în timpul „Dezghețului Hrușciov” cultural. Voznesensky, alături de Evgheni Evtușenko, Bella Akhmadulina și alții, a susținut frecvent lecturi și spectacole de mai multe ore pe stadioane sportive pline de ascultători.
În ciuda faptului că i-a scris și s-a împrietenit cu Boris Pasternak la vârsta de 14 ani, Voznesensky a studiat arhitectura și ingineria până când a fost martor la un incendiu la Institutul de Arhitectură din Moscova. El avea să spună mai târziu despre incendiu: „”Cred în simboluri. Am înțeles că arhitectura era arsă în mine. Am devenit poet”. Voznesenky a gestionat o relație complicată cu guvernul sovietic, oferind reproșuri frecvente și evitând de cele mai multe ori repercusiuni dure. Scriind în New York Times, Raymond H. Anderson a declarat: „Poezia domnului Voznesensky a întruchipat eșecurile, câștigurile și speranțele deceniilor post-Stalin din Rusia. Sutele sale de versuri subtile, ironice și inovatoare au reflectat alternanța perioadelor de calm și stres, pe măsură ce guvernarea Partidului Comunist s-a stabilizat, a slăbit și apoi, în 1991, s-a dezintegrat rapid.”
Pe lângă popularitatea extinsă în Rusia, inclusiv faptul că mai multe poezii au fost transformate în cântece pop premiate, opera lui Voznesensky a fost citită pe scară largă și în Statele Unite. O selecție a scrierilor sale, tradusă de W.H. Auden, Stanley Kunitz, Richard Wilbur, William Jay Smith, printre alții, a apărut în 1966 și a făcut turnee frecvente în această țară, făcând adesea pereche cu Allen Ginsberg. Într-o introducere la un interviu din 1980, Paris Review spunea: „Numele său apare în revistele literare, în timp ce chipul său apare în revistele de modă. Este o legendă în Rusia; este recunoscut în micile aeroporturi din sudul Americii.” A murit la Moscova în 2010.
.