Vigilența socială este o strategie comportamentală utilizată în mod obișnuit în medii sociale adverse sau în schimbare. La animale, o combinație de evitare și vigilență permite unui individ să se sustragă confruntărilor potențial periculoase, în timp ce monitorizează mediul social pentru a identifica schimbările favorabile. Cu toate acestea, utilizarea prelungită a acestei strategii comportamentale la om este asociată cu un risc crescut de tulburări de anxietate, o povară majoră pentru sănătatea umană. Elucidarea mecanismelor de vigilență socială la animale ar putea oferi indicii importante pentru noi strategii de tratament pentru anxietatea socială. Este important faptul că, în timpul adolescenței, prevalența anxietății sociale crește semnificativ. Avem ipoteza că multe dintre acțiunile caracterizate de obicei ca fiind comportamente de anxietate încep să apară în această perioadă ca strategii de navigare în structuri sociale mai complexe. Aici, luăm în considerare modul în care mediul social și tranziția pubertară modelează circuitele neuronale care modulează vigilența socială, concentrându-ne pe nucleul de pat al stria terminalis și cortexul prefrontal. Apariția secreției hormonale gonadale în timpul adolescenței are efecte importante asupra funcției și structurii acestor circuite și poate juca un rol în apariția unei diferențe notabile de sex în ratele de anxietate de-a lungul adolescenței. Cu toate acestea, semnificația acestor modificări în contextul anxietății este încă incertă, deoarece nu există suficiente studii suficient de puternice pentru a evalua sexul ca variabilă biologică. Concluzionăm că o mai mare integrare între modelele umane și animale va ajuta la dezvoltarea unor strategii mai eficiente pentru tratarea anxietății sociale.