Aphra Behn, (născută în 1640?, Harbledown?, Kent, Anglia-morâtă la 16 aprilie 1689, Londra), dramaturg, scriitor de ficțiune și poet englez care a fost prima englezoaică despre care se știe că și-a câștigat existența scriind.
Originea ei rămâne un mister, în parte pentru că este posibil ca Behn să-și fi ascuns în mod deliberat primii ani de viață. O tradiție o identifică pe Behn ca fiind copilul cunoscut doar sub numele de Ayfara sau Aphra care a călătorit în anii 1650 cu un cuplu pe nume Amis în Surinam, care era pe atunci o posesiune engleză. Cel mai probabil, ea a fost fiica unui bărbier, Bartholomew Johnson, care ar fi putut sau nu să navigheze cu ea și cu restul familiei sale în Surinam în 1663. S-a întors în Anglia în 1664 și s-a căsătorit cu un negustor pe nume Behn; acesta a murit (sau cuplul s-a separat) la scurt timp după aceea. Spiritul și talentul ei au adus-o în mare prețuire, ea a fost angajată de regele Carol al II-lea în servicii secrete în Țările de Jos în 1666. Nerecompensată și închisă pentru scurt timp pentru datorii, a început să scrie pentru a se întreține.
Primele lucrări ale lui Behn au fost tragicomedii în versuri. În 1670 a fost produsă prima ei piesă, The Forc’d Marriage, iar The Amorous Prince a urmat un an mai târziu. Singura ei tragedie, Abdelazer, a fost pusă în scenă în 1676. Cu toate acestea, ea s-a orientat din ce în ce mai mult spre comedii ușoare și farse pe parcursul anilor 1670. Multe dintre aceste comedii ingenioase și pline de viață, în special The Rover (două părți, produse în 1677 și 1681), au avut succes comercial. The Rover înfățișează aventurile unui mic grup de cavaleri englezi la Madrid și Napoli în timpul exilului viitorului Carol al II-lea. The Emperor of the Moon (Împăratul Lunii), jucat pentru prima dată în 1687, a prefigurat arlechinada, o formă de teatru comic care a evoluat în pantomima engleză.
Deși Behn a scris multe piese de teatru, ficțiunea ei atrage astăzi mai mult interes. Romanul ei scurt Oroonoko (1688) spune povestea unui prinț african înrobit pe care Behn pretinde că l-a cunoscut în America de Sud. Angajamentul său față de temele sclaviei, rasei și genului, precum și influența pe care a avut-o asupra dezvoltării romanului englezesc, au ajutat ca, până la începutul secolului XXI, să devină cea mai cunoscută lucrare a sa. Alte ficțiuni ale lui Behn au inclus romanul epistolar în mai multe părți Love-Letters Between a Nobleman and His Sister (1684-87) și The Fair Jilt (1688).
Versatilitatea lui Behn, ca și producția sa, a fost imensă; ea a scris și alte lucrări populare de ficțiune și a adaptat adesea lucrări ale unor dramaturgi mai vechi. Ea a scris, de asemenea, poezii, cea mai mare parte a cărora a fost adunată în Poems upon Several Occasions, cu A Voyage to the Island of Love (1684) și Lycidus; or, The Lover in Fashion (1688). Farmecul și generozitatea lui Behn i-au câștigat un cerc larg de prieteni, iar relativa sa libertate ca scriitoare profesionistă, precum și subiectul operelor sale, au făcut-o obiectul unor scandaluri.
.