În 2010, președintele FIFA, Sepp Blatter, a anunțat că organizația sa a selectat Qatar, un emirat mic și bogat din Golful Persic, cu puțin peste două milioane de locuitori, pentru a găzdui Cupa Mondială din 2022. A fost o alegere ciudată pentru unul dintre cele mai mari evenimente sportive din lume: temperaturile de vară din Qatar depășesc în mod regulat o sută zece grade, iar țara va trebui să construiască nouă stadioane de la zero. Dar grupul de evaluare al FIFA a declarat că a fost impresionat de planul general al Qatarului, care fusese elaborat de firma de arhitectură și planificare Speer and Partners, cu sediul la Frankfurt, și supravegheat de fondatorul firmei, Albert Speer Jr.
Speer Jr, în vârstă de optzeci și doi de ani, cu o expresie veșnic serioasă și o predilecție pentru mișcări energice ale mâinilor, este unul dintre cei mai cunoscuți urbaniști din Germania. A ajuns în vârful lumii germane a planificării în ultimii cincizeci de ani, datorită reputației sale pentru sustenabilitate și pentru arhitectura „la scară umană”, și în ciuda faptului că este fiul arhitectului preferat al lui Hitler. Abordarea tipic grijulie a lui Speer jr. a fost evidențiată în candidatura FIFA, care a prezentat o amprentă redusă, măsuri stricte de protecție a mediului și un concept de stadioane „modulare” care ar putea fi expediate în țările în curs de dezvoltare la încheierea Cupei Mondiale. După ceremonie, șeicul Mohammed bin Hamad bin Khalifa al-Thani, un frate* al conducătorului Qatarului, a sunat la biroul lui Speer Jr. pentru a spune: „Îmi iubesc germanii mei!”
Dar, de când a fost anunțată decizia, candidatura Qatarului la Cupa Mondială a luat o turnură mai întunecată. BBC a raportat, în 2015, că mai mult de douăsprezece sute de muncitori migranți indieni și nepalezi ar fi murit în timp ce lucrau la construcții în această țară între 2011 și 2013, inclusiv pe șantierul Cupei Mondiale. O investigație a FIFA din 2015 a ridicat îngrijorări cu privire la corupția din cadrul candidaturii Qatarului, iar grupurile pentru drepturile omului au continuat să raporteze numeroase încălcări ale drepturilor muncitorilor din Qatar, inclusiv condiții de trai mizerabile și confiscarea pașapoartelor muncitorilor.
Pentru Speer, Jr., controversa a invitat singurul lucru pe care s-a străduit întreaga sa carieră să îl evite: comparațiile cu tatăl său. Spre iritarea sa, Speer, Sr., a aruncat mult timp o umbră asupra carierei sale. Până de curând, s-a luptat să obțină comenzi în Berlin din cauza infamelor proiecte ale tatălui său din epoca nazistă din oraș. „Înțeleg că oamenii nu vor ca lumea să audă că ‘Albert Speer’ construiește în Berlin”, a declarat el pentru Der Spiegel, în 1999. Când oficialii au anunțat la sfârșitul lunii martie că firma lui Speer, Jr. este implicată în planificarea unui nou stadion pentru echipa de fotbal Hertha B.S.C. din Berlin, un tabloid local a subliniat că tatăl său a lucrat la actualul stadion al echipei, care a fost construit pentru Jocurile Olimpice din 1936 ale lui Hitler.
În interviuri, Speer, Jr. care poartă ochelari supradimensionați cu ramă de sârmă și are o fâșie elegantă de păr alb, a fost întotdeauna prietenos, dar rezervat. El a luat parte la un documentar al televiziunii germane despre tatăl său în 2005, dar, după ce Der Spiegel a publicat un lung articol relatat în urma scandalului din Qatar, a încetat să mai vorbească cu presa. El a precizat întotdeauna că nu îi face plăcere să vorbească despre familia sa. După cum a declarat ziarului Süddeutsche Zeitung din Munchen, în 2010, „mi-am petrecut întreaga viață încercând să mă diferențiez de tatăl meu, să mă distanțez”, iar „jurnaliștilor le este greu să respecte acest lucru.”
Cu toate acestea, a vorbit ocazional despre copilăria sa. Când era tânăr, familia sa a locuit în apropierea refugiului montan bavarez al lui Hitler, în locuințe pentru elita nazistă, iar el trebuia să meargă pe jos o oră prin munți în fiecare zi pentru a merge la școală. „Am urât școala”, a declarat el ziarului, pentru că nu-i plăcea să i se spună ce să facă. Tatăl său era un disciplinar strict care, potrivit biografiei recente a istoricului Martin Kitchen, îi teroriza pe unii dintre copiii săi conducând cu o viteză amețitoare pe drumurile sinuoase de munte. Speer Jr. a ajuns să privească vizitele familiei sale la casa de vacanță a lui Hitler ca pe un răgaz. „Să fii chemat să îl vizitezi pe Hitler era aproape o ocazie fericită. Mi se permitea să mă joc cu câinii. Primeam dulciuri”, a declarat el pentru ziar. Pentru el, în copilărie, Führerul era ca un „unchi drăguț.”
Speer, Sr., a fost însărcinat cu realizarea a două dintre cele mai notorii proiecte arhitecturale ale celui de-al Treilea Reich: construcția noii Cancelarii a Reichului din Berlin a lui Hitler – care urma să fie întruchiparea fizică a ethosului nazist, un colos supradimensionat de marmură și kitsch fascist – și reimaginarea Berlinului ca noua capitală nazistă Germania. Planurile lui Hitler pentru Germania prevedeau ca secțiuni imense ale orașului să fie demolate și înlocuite cu două mari bulevarde mărginite de clădiri uriașe. Axa nord-sud urma să pornească de la o gară gigantică, în sud, să treacă printr-un uriaș arc al victoriei și să culmineze cu o cupolă de trei sute douăzeci de metri înălțime, capabilă să găzduiască o sută optzeci de mii de persoane.
La procesele de la Nürnberg, Speer, Sr., și-a mărturisit ignoranța în ceea ce privește Holocaustul și dorința de a-l asasina pe Hitler în ultimele etape ale războiului – ceea ce i-a adus porecla de „nazistul cel bun” – însă reputația sa a fost recent supusă unei reexaminări mai critice. În 2007, au fost descoperite scrisori între Speer Sr. și văduva unui luptător din rezistența belgiană, în care fostul nazist scria că știa despre Holocaust în timp ce acesta se întâmpla. În biografia sa recentă, Kitchen l-a implicat, de asemenea, pe Speer Sr. în expulzarea a mii de evrei din casele lor din Berlin și în utilizarea pe scară largă a muncii de sclavi pentru finalizarea proiectelor sale. El îl descrie ca pe un „om gol … total lipsit de viziune morală.”
La sfârșitul procesului, a fost condamnat la douăzeci de ani de închisoare pentru crime de război și crime împotriva umanității. „Dintr-o dată nu mai aveam un tată”, a declarat Speer Jr. pentru Süddeutsche Zeitung. Stresat de haosul care cuprinsese Germania și de vinovăția tatălui său, Speer, Jr. a dezvoltat o bâlbâială severă și, incapacitat la școală, a început să se pregătească ca tâmplar. În cele din urmă, a decis să se înscrie la școala de arhitectură de la Universitatea Tehnică din München, în 1955, în parte pentru că nu i-ar fi cerut să vorbească prea mult. „Pe atunci, a fost pur și simplu o cale care s-a deschis de la sine. Puteam să desenez bine, mă puteam exprima, aveam idei”, a declarat el în documentarul TV. „Tatăl nu a jucat aproape niciun rol, dar ceea ce m-a fascinat dintotdeauna a fost capacitatea de a crea condiții de viață.”
În 1964, s-a înscris la primul său concurs important, pentru a reamenaja o secțiune a orașului Ludwigshafen care fusese nivelată de bombardierele aliate. Planul său – de a muta autostrăzile în afara centrului orașului și de a păstra astfel structura centrului orașului – a obținut locul al doilea și a stabilit un model moral pentru restul carierei sale. Patru ani mai târziu, a primit prima sa comandă din străinătate – aceea de a elabora un plan general pentru mai multe orașe din vestul Libiei – pretinzând că apartamentul său din Frankfurt era un birou și cerându-le prietenilor săi să joace rolul de funcționari atunci când delegația sosea la o întâlnire. „I-am îmbrăcat pe toți prietenii mei în halate albe și i-am pus să se aplece asupra unor planuri imaginare”, a declarat el pentru Süddeutsche Zeitung.
De atunci, Speer, Jr. și-a făcut un nume ca susținător al orașului „inteligent” – un concept flexibil bazat pe valori progresiste din punct de vedere social – și a devenit un adversar vocal al arhitecturii „declarative”. Deși Speer, Jr. a apărat munca tatălui său – a declarat pentru Süddeutsche Zeitung că Speer, Sr., „a fost un arhitect bun, mult mai modern decât cred oamenii în ziua de azi” – este greu să nu-și vadă propria operă ca pe o corecție conștientă a crimelor tatălui său. Abordarea sa modestă se află în opoziție totală cu apelul lui Hitler pentru ca „monumentele” să domine peisajele orașelor germane. „Cred că, din cauza tatălui său și pentru că era un urbanist modern, credea că planificarea urbană ar trebui să vină de la oameni, și nu de la o ideologie”, a declarat Gerhard Matzig, critic de arhitectură la Süddeutsche Zeitung.
După lucrările din Libia, Speer and Partners a primit comenzi pentru a proiecta mai multe planuri generale pentru Frankfurt și, în acest proces, a conturat orizontul orașului. Firma a finalizat, de asemenea, proiecte în Asia și Africa de Nord și a planificat mai multe evenimente mari, inclusiv Expo 2000, la Hanovra. Matzig a susținut că propunerea de reînnoire urbană a firmei pentru zona Arnulfpark din München – o fostă gară care a fost transformată într-un cartier cu utilizare mixtă – este cea mai emblematică pentru abordarea sa. În timp ce o firmă de planificare rivală a propus acoperirea sitului cu clădiri înalte și o variație a arcului de triumf, propunerea lui Speer and Partners a prioritizat o dezvoltare la scară mai mică cu utilizare mixtă.
Potrivit majorității relatărilor, Speer Sr. și Speer Jr. au avut o relație complicată. Potrivit biografiei lui Kitchen, Speer, Sr., i-a spus unui gardian în timpul încarcerării sale că se temea de vizitele copiilor săi, deoarece „a constatat că nu mai avea nimic de spus” după ce terminase de întrebat despre mama lor și despre școală. Când a devenit adult, Speer, Jr. și-a schimbat în mod conștient semnătura pentru ca aceasta să fie diferită de cea a tatălui său. După ce Speer Sr. a fost eliberat din închisoare, Speer Jr. i-a arătat una dintre primele clădiri pe care le proiectase: o mică casă de vacanță din lemn pe care o construise el însuși pe malul unui lac de lângă München. Tatăl său i-a spus că a fost o „risipă de bani”. În ciuda tuturor acestor lucruri, Speer Jr. a refuzat să își condamne tatăl în mod categoric. „Îți poți disprețui propriul tată?”, a declarat el pentru Süddeutsche Zeitung. „Nu.”
Dar simțul său de corectitudine morală nu l-a împiedicat să lucreze cu guverne autoritare. Linia directoare a lui Speer Jr. a fost că „germanii ar trebui să poată lucra în țările care au o ambasadă germană”. Firma sa a proiectat un tribunal în formă de cub în Riyadh, Arabia Saudită – o țară care execută homosexuali și adulteri – iar unul dintre proiectele sale preferate este planul general din anii ’70 pentru districtul diplomatic al orașului. De asemenea, a proiectat un cartier rezidențial în „stil german” lângă Shanghai și un bulevard în Baku, Azerbaidjan.
„Abia cunosc arhitecți de succes care nu lucrează pentru regimuri autoritare”, a spus Matzig. „În cele din urmă, finalizarea proiectelor poate duce la o apropiere.” Speer Jr. a susținut că obiectivul său principal a fost acela de a îmbunătăți viața oamenilor care trăiesc în orașe, indiferent de sistemul politic. „Acest lucru are foarte puțin de-a face cu politica”, a declarat el pentru Der Spiegel în 2015. „Facem ceva pentru oameni atunci când dezvoltăm un plan general pentru patru până la șase milioane de locuitori din Alexandria.” Planul general al firmei din 2000 pentru Abuja, Nigeria, de exemplu, a folosit abordarea la scară umană a lui Speer pentru a rezolva problemele de congestie ale orașului în creștere rapidă, stabilind zone satelitare în centrul orașului cu propriile piețe și spitale. El a descris, de asemenea, orașul său Shanghai International Automotive City ca fiind o formă de „transfer de cunoștințe” pentru dezvoltarea durabilă.
Dacă munca lui Speer, Sr., a fost o reflectare a valorilor celui de-al Treilea Reich, Speer, Jr,’s este o manifestare a identității postbelice a Germaniei: o țară care a încercat să își ispășească trecutul devenind un avocat internațional pentru drepturile omului și sustenabilitatea mediului, o țară care încearcă să își compenseze greșelile devenind mai grijulie și mai umană (deși adesea în timp ce își promovează propriile interese financiare).
În ultimul interviu acordat de Speer Jr. pentru Der Spiegel în 2015, acesta a declarat că se bucură că scandalul Qatarului a scos la lumină problemele țării în materie de drepturi ale omului. „Este fantastic că, cu ajutorul rapoartelor din mass-media … oamenii se uită mai atent”, a spus el. De când au ieșit la iveală decesele muncitorilor, țara a promis că își va modifica legislația muncii, iar Organizația Internațională a Muncii din cadrul ONU a dat țării termen până în noiembrie pentru a institui aceste schimbări, moment în care va decide dacă va iniția o comisie care să investigheze abuzurile. „Simțim cu adevărat că facem ceva pozitiv pentru țară și pentru oamenii de acolo”, a declarat Speer Jr. „Acesta este punctul nostru de referință.”
*O versiune anterioară a acestei postări a precizat greșit statutul regal al șeicului Mohammed bin Hamad bin Khalifa al-Thani.