Din numeroasele volume ale enciclopediei sale, doar unul a rămas intact, celebrul său tratat Despre medicină (De Medicina). „Aranjamentul enciclopedic al lucrării urmează diviziunea tripartită a medicinei din acea vreme, așa cum a fost stabilită de Hipocrate și Asclepiade – dietă, farmacologie și chirurgie.” Este împărțită în opt cărți.
- Cartea 1 – Istoria medicinei (include referiri la optzeci de autori din domeniul medical, dintre care unii sunt cunoscuți doar prin intermediul acestei cărți)
- Cartea 2 – Patologia generală
- Cartea 3 – Bolile specifice
- Cartea 4 – Părțile corpului
- Cărțile 5 și 6 – Farmacologia
- Cartea 7 – Chirurgia
- .
- Cartea 8 – Ortopedie
În „Prooemium” sau introducerea la De Medicina există o discuție timpurie despre relevanța teoriei pentru practica medicală și despre avantajele și dezavantajele atât ale experimentelor pe animale, cât și ale experimentelor pe oameni. Celsus discută, de exemplu, cazul lui Herophilos și Erasistratos, despre care afirmă că au practicat vivisecția.
În tratamentul bolilor, principala metodă a lui Celsus a fost să observe și să supravegheze operațiunile naturii și să le reglementeze mai degrabă decât să li se opună, concepând că febra consta în esență într-un efort al corpului de a se debarasa de o cauză morbidă și că, dacă nu se intervine în mod nejustificat, procesul se va încheia cu o stare de sănătate. Cu toate acestea, în anumite ocazii, el recomandă cu îndrăzneală folosirea bisturiului; regulile sale privind lăsarea sângelui și purgativele sunt stabilite cu lux de amănunte și precizie; iar multe dintre regulile pe care le prescrie nu erau foarte diferite de cele încă în uz la începutul secolului al XIX-lea.
Opera sa conține descrieri detaliate ale simptomelor și ale diferitelor varietăți de febră și i se atribuie înregistrarea semnelor cardinale ale inflamației, cunoscute sub numele de „tetrada Celsus a inflamației”: calor (căldură), dolor (durere), tumor (umflătură) și rubor (roșeață și hiperemie).
El intră în multe detalii în ceea ce privește prepararea a numeroase remedii medicinale antice, inclusiv prepararea de opioide. În plus, el descrie numeroase proceduri chirurgicale romane din secolul I, care includeau îndepărtarea unei cataracte, tratamentul pietrelor la vezica urinară și fixarea fracturilor.
În timpul secolului al XX-lea, mulți istorici au susținut că Celsus credea că cristalinul se află în centrul exact al ochiului. De fapt, Celsus nu a făcut nicio afirmație specifică despre poziția cristalinului, iar contemporanii săi greco-romani au înțeles că lentila este situată în față.
Hippocrates a folosit cuvântul grecesc καρκίνος – karkínos, care înseamnă crab sau rac, pentru a se referi la tumorile maligne ca fiind carcinoame. Celsus a fost cel care a tradus termenul grecesc în latină cancer, însemnând tot crab.
Prima ediție tipărită a lucrării lui Celsus a fost publicată în 1478. Stilul său a fost mult admirat ca fiind egal în puritate și eleganță cu cel al celor mai buni scriitori din epoca augustană.
De asemenea, Celsus a scris o lucrare tehnică despre agricultură, pe care Columella și-a bazat parțial De Re Rustica.
- In hoc volvmine haec continentvr Avrelii Cornelii Celsi medicinae libri VIII : qvam emendatissimi, Graecis etiam omnibvs dictionibvs restitvtis. Beigefügte Werke: Qvinti Sereni Liber de medicina et ipse castigatiss. Accedit index in Celsvm et Serenvm sane qvam copiosvs … . Venetiis : in aedibvs Aldi et Andreae Asvlani soceri, 1528. Ediție digitală a Bibliotecii Universității și Bibliotecii de Stat din Düsseldorf.
- Aurelii Cornelij Celsi de arte Medica libri octo : multis in Locis iam emendatiores longè, quàm unquam antea, editi . Beigefügte Werke: Accessit quoque Rerum & Verborum in hisce omnibus memorabilium locupletissimus Index . Basileae : Oporinus, 1552 Ediție digitală a Bibliotecii Universității și Bibliotecii de Stat din Düsseldorf.
- Aur. Corn. Celsi De medicina : libri octo ; cum notis integris Joannis Caesarii, Roberti Constantini, Josehi Scaligeri, Isaaci Casauboni, Joannis Baptistae Morgagni, Ac locis parallelis. Lugduni Batavorum : Joh. Arn. Langerak, 1746. Ediție digitală a Bibliotecii Universității și Bibliotecii de Stat din Düsseldorf.
.