Basiliximab (Simulect), un anticorp monoclonal chimeric (uman/murin), este indicat pentru prevenirea respingerii acute de organ la pacienții adulți și pediatrici care au primit transplant renal, în asociere cu alți agenți imunosupresori. Basiliximab a redus semnificativ respingerea acută în comparație cu placebo la beneficiarii de transplant renal care au primit imunoterapie dublă (microemulsie de ciclosporină și corticosteroizi) sau triplă (pe bază de azatioprină sau micofenolat mofetil); ratele de supraviețuire a grefei și a pacienților la 12 luni au fost similare. Un număr semnificativ mai mare de receptori de basiliximab decât de placebo au fost liberi de criteriul final combinat de deces, pierdere a grefei sau respingere acută la 3 ani, dar nu și la 5 ani, după transplant. Incidența evenimentelor adverse a fost similară la beneficiarii de basiliximab și placebo, fără o creștere a incidenței infecțiilor, inclusiv a infecției cu citomegalovirus (CMV). Tumorile maligne sau tulburările limfoproliferative post-transplant după tratamentul cu basiliximab au fost rare, cu o incidență similară cu cea observată cu placebo la 12 luni sau la 5 ani după transplant. Au fost raportate cazuri rare de reacții de hipersensibilitate la basiliximab. Eficacitatea basiliximabului a fost similară cu cea a globulinei antitimocitare ecvine (ATG) și a daclizumabului și similară sau mai mare decât cea a muromonab CD3. Basiliximab a fost la fel de eficient ca și globulina antitimocitară de iepure (RATG) la pacienții cu risc relativ scăzut de respingere acută, dar mai puțin eficient la pacienții cu risc ridicat. Un număr numeric sau semnificativ mai mic de pacienți care au primit basiliximab au prezentat evenimente adverse considerate a fi legate de medicamentul studiat decât cei care au primit ATG sau RATG. Incidența infecțiilor, inclusiv a infecției CMV, a fost similară cu basiliximab și ATG sau RATG. Basiliximab plus imunosupresia de bază nu a dus la diferențe semnificative în ceea ce privește ratele de respingere acută în comparație cu imunosupresia de bază cu sau fără ATG sau globulină antiinfocitară în analizele retrospective efectuate pentru un număr mic de pacienți pediatrici. Datele limitate de la pacienții pediatrici cu transplant renal sugerează un profil de tolerabilitate similar cu cel de la adulți. Basiliximab pare să permită retragerea corticosteroizilor sau utilizarea unor regimuri fără corticosteroizi sau cu scutire de inhibitori de calcineurină la pacienții cu transplant renal. Basiliximab nu a crescut costurile totale ale tratamentului în studiile farmacoeconomice.
Concluzie: Basiliximab reduce respingerea acută fără a crește incidența evenimentelor adverse, inclusiv a infecțiilor și a tumorilor maligne, la beneficiarii de transplant renal atunci când este combinat cu imunoterapia standard dublă sau triplă. Incidența globală a decesului, a pierderii grefei sau a respingerii acute a fost redusă semnificativ la 3 ani; nu a existat nicio diferență semnificativă pentru acest criteriu final la 5 ani după transplant. Rata de malignitate nu a crescut la 5 ani. Eficacitatea globală, tolerabilitatea, ușurința de administrare și rentabilitatea basiliximabului fac din acesta o opțiune atractivă pentru profilaxia respingerii acute a transplantului renal.