Când s-a aflat că lui Daniel Craig i s-ar fi oferit suma uluitoare de 150 de milioane de dolari de către Sony pentru a juca în încă două filme cu James Bond, un comentator a sugerat că este un preț rezonabil de plătit pentru că Craig este „primul actor adevărat pe care l-a avut Bond”.
Ceea ce este greșit din cel puțin două motive. În primul rând, bietul bătrân Timothy Dalton. Cele două eforturi ale lui Bond pot părea învechite, dar nu se pot nega acreditările sale actoricești.
Și, în al doilea rând, ce legătură are talentul cu salariul, oricum? Potrivit celei mai recente liste Forbes a celor mai bine plătiți actori, primii doi clasați sunt Dwayne Johnson (64,5 milioane de dolari) și Jackie Chan (61 milioane de dolari). Printre ceilalți se numără Matt Damon, Tom Cruise, Johnny Depp, Melissa McCarthy și Jennifer Lawrence. Dacă e să fim brutal de sinceri, doar Lawrence are o credibilitate actoricească reală în acest moment. Restul joacă același rol la nesfârșit. Ei sunt, în esență, francize. De un succes incredibil, dar nu e ca și cum s-ar întinde în mod regulat pentru a impresiona. „Talentul” lor rezidă în numele lor.
regizorul Sam Mendes participă la evenimentul ‘Times Talks Presents: Spectre, An Evening With Daniel Craig And Sam Mendes’ la evenimentul de la The New School pe 4 noiembrie 2015 în New York City. (Foto: Neilson Barnard/Getty Images)
Craig se pare că i se oferă suma gargantușă de bani pentru că interpretarea sa actoricească a reînviat brandul Bond. La urma urmei, el a jucat în două dintre filmele Bond cu cele mai mari încasări din toate timpurile. Lista ajustată la inflație spune Skyfall (1,1 miliarde de dolari), Thunderball (1 miliard de dolari), Goldfinger (912 milioane de dolari), Spectre (881 milioane de dolari) și Live And Let Die (825 milioane de dolari). În total, filmele Bond ale lui Craig au avut încasări de aproape 2 miliarde de dolari la nivel mondial și asta doar în cinematografe.
Dacă următorul film îl va avea ca protagonist, va avea probabil 50 de ani când va fi lansat, și poate aproape 55 când va apărea următorul, cam aceeași vârstă cu cea a unui Roger Moore scârțâitor în penibilul Octopussy. Va fi o adevărată performanță pentru un bărbat de 50 de ani de la Hollywood să atragă publicul cheie care preferă să se uite pe telefon decât să meargă la cinema. Sean Connery avea 41 de ani când a făcut ultimul său Bond, Diamonds Are Forever (putem să uităm de Never Say Never Again?).
Dar vârsta nu este criteriul cheie atunci când ne întrebăm dacă cineva merită 75 de milioane de dolari pentru a petrece două ore și jumătate făcând grimase, rostogolindu-se și ciocnindu-se de lucruri. Pentru mine, întrebarea este următoarea: dacă Craig nu ar fi fost în filme, ar fi supraviețuit acestea? Este el un actor atât de strălucit încât brandul are nevoie de el mai mult decât are el nevoie de brand?
El a dat deja de înțeles că s-a plictisit de Bond. Într-un interviu pentru promovarea filmului profund neimpresionant Spectre, când a fost întrebat dacă ar vrea să continue în rolul lui 007, a recunoscut: „Aș prefera să sparg acest pahar și să-mi tai venele… tot ce vreau să fac este să merg mai departe”. În acel film a părut că nu i-a păsat suficient de mult și, în mod fatal pentru o franciză care se învârte în jurul unui singur personaj central, a fost depășit de aproape toate colegele sale de scenă.
În realitate, Craig nu s-a întins nici măcar o dată în cinema de la debutul său exploziv în Bond în 2006 cu Casino Royale. Acel film și interpretarea sa electrică au reînviat cu adevărat brandul. Înainte de asta, Craig obținuse aplauze universale din partea criticii pentru rolurile principale din Layer Cake, Enduring Love, The Mother, Sylvia și Road To Perdition. De când Bond i-a umflat contul în bancă, a jucat în universalul lipsit de strălucire Cowboys & Aliens, The Adventures of Tintin și The Girl With The Dragon Tattoo.
Chiar dacă îi place sau nu, Bond l-a făcut. Talentul său este indubitabil, dar nu l-a etalat prea bine în afara lumii fantastice a lui 007.
Și, da, l-a făcut și pe Bond. L-a făcut îndrăzneț, neiertător, condus de o impulsivitate brutală, impunător din punct de vedere fizic și, sub aparența de masculinitate, un suflet tulburat. Dar la fel ai fi și tu dacă la 50 de ani încă urmărești târfe, trăiești singur și bei cocktailuri nesfârșite.
În loc să întreb dacă Craig merită cei 150 de milioane de dolari – valorezi orice sunt dispuși oamenii să te plătească – vreau să încerc să răspund la această întrebare diferită. Dacă Craig nu ar fi fost Bond, Bond ar fi supraviețuit și ar fi prosperat?
Dacă Robert Downey nu ar fi fost Iron Man, franciza ar fi avut același succes? Evident că nu. Dacă Matt Damon nu ar fi fost Jason Bourne, franciza ar fi funcționat? Am văzut deja că nu funcționează. Ar fi putut fi făcut vreodată Indiana Jones fără Harrison Ford?
Aceste vedete au meritat sumele amețitoare pe care le-au primit și le primesc pentru că filmele nu ar fi funcționat fără ele. James Bond este diferit. Am avut deja șase dintre ei și, fără îndoială, vor mai fi încă șase. Poate că nu vor continua să fie britanici albi, de vârstă mijlocie, dar brandul va supraviețui pentru că se va strădui mereu să se reinventeze.
Spectre, în ciuda box office-ului sănătos, nu a fost un film bun. Craig, care a fost coproducător și prieten apropiat al regizorului Sam Mendes, a părut dezinteresat, intriga a fost lipsită de sens, piesele de decor pastișe ale altor filme Bond. Dacă Sony vrea cu adevărat ca următorul film să funcționeze, faceți-l ultima urare a lui Craig, găsiți un scenarist decent și nu lăsați starul să aibă din nou vreun fel de control asupra procesului de creație, așa cum s-a sugerat.
Pătiți-i 75 de milioane de dolari dacă trebuie și încercați să scoateți filmul înainte ca eu și Craig să sărbătorim împreună petrecerea comună de 50 de ani. Dar, cel mai important, găsiți-l mai întâi pe noul Bond.
Urmăriți-mă pe Twitter.