Blackfriars Theatre, unul dintre cele două teatre separate, cel de-al doilea renumit ca sediu de iarnă (după 1608) al King’s Men, compania de actori pentru care Shakespeare a lucrat ca dramaturg șef și ca actor.
Numele teatrelor provine de la amplasarea lor pe locul unui pridvor dominican (Frații Negri) din secolul al XIII-lea, situat în City of London, între râul Tamisa și Ludgate Hill. Proprietățile mănăstirii au fost împărțite în 1538, la suprimarea mănăstirilor engleze sub conducerea lui Henric al VIII-lea, iar în 1576, sub Elisabeta I, Richard Farrant, Maestrul Copiilor din Capelă, a închiriat o parte din clădirile situate de-a lungul laturii vestice a claustrului mănăstirii, astfel încât copiii să își poată prezenta piesele în acest teatru „privat” înainte de a le juca la curte. Alte companii de copii au jucat de asemenea acolo până în 1584, când clădirile au revenit proprietarului lor.
Encyclopædia Britannica, Inc.
În 1596 o altă parte a vechii mănăstiri a fost cumpărată de James Burbage (tatăl actorului Richard Burbage), care a transformat-o în teatru. Opoziția față de acest proiect l-a forțat să o închirieze unor companii pentru copii. Richard Burbage, care a fost actor principal în cadrul Lord Chamberlain’s Men, a jucat la Globe Theatre. El a moștenit al doilea teatru Blackfriars în 1597, iar în 1608 a format o companie de „proprietari” (numiți housekeepers) după modelul celei care funcționa la Teatrul Globe. Compania sa de actori (numită de atunci King’s Men) a jucat la Blackfriars în timpul sezonului de iarnă. Piesele ulterioare ale lui Shakespeare au fost jucate acolo, la fel ca și operele lui Francis Beaumont și John Fletcher.
The Blackfriars a fost forțat să se închidă la izbucnirea Războaielor Civile Englezești în 1642. A fost demolat în 1655. Situl său este astăzi comemorat de Playhouse Yard.