Cașexia canceroasă descrie un sindrom de pierdere progresivă în greutate, anorexie și eroziune persistentă a masei celulare a organismului gazdă ca răspuns la o creștere malignă. Deși este adesea asociată cu pacienții preterminali care prezintă o boală diseminată, cașexia poate fi prezentă în stadiile incipiente ale creșterii tumorale înainte de apariția oricăror semne sau simptome de malignitate. O scădere a aportului alimentar în raport cu cheltuielile energetice (care pot fi crescute, normale sau scăzute) este dereglarea fiziologică fundamentală care duce la pierderea în greutate asociată cancerului. În plus, anomalii ale metabolismului carbohidraților, proteinelor și grăsimilor din gazdă conduc la o mobilizare continuă și la o reumplere ineficientă a țesuturilor gazdei, în ciuda unui suport nutrițional adecvat. Mediatorii anorexiei canceroase și ai anomaliilor asociate sunt necunoscuți. Cachectina/TNF sau alte citokine derivate din gazdă (produse ca mijloc de apărare împotriva malignității) au fost implicate ca molecule semnal în cașexie, pe baza unor dereglări metabolice similare produse de aceste citokine în alte boli cronice de epuizare. Sprijinul nutrițional este eficient în menținerea greutății corporale a pacienților cu cancer cașectici, dar ineficient în menținerea masei corporale slabe. Deși, într-un studiu, suportul nutrițional parenteral a îmbunătățit morbiditatea și mortalitatea operatorie la pacienții cu cancer, acesta nu a îmbunătățit încă răspunsul la chimioterapie sau radioterapie. Din cauza dereglărilor metabolice observate în cașexia canceroasă, regimurile eficiente de tratament nutrițional vor necesita probabil manipularea metabolismului intermediar al gazdei, în plus față de alimentație. Terapia cu insulină sau exercițiile fizice sunt două astfel de metode care par să păstreze compoziția gazdei prin hrănirea preferențială a gazdei în detrimentul tumorii. Studiile viitoare care definesc mai clar rolul moleculelor de semnal în producerea sindromului de cașexie a cancerului ar putea conduce la noi strategii de tratament, care ar putea implica modularea efectelor acestor molecule asupra metabolismului gazdei.