Rezumat și introducere
Introducere
Nefrolitiaza (calculi renali) apare la mai mult de 5% din populația SUA și reprezintă peste 5 miliarde de dolari în costuri directe și indirecte anual, legate de spitalizare, intervenții chirurgicale și timp de muncă pierdut. Prevalența pare să fie în creștere în timp. Prezența nefrolitiazei este concentrată în rândul adulților care lucrează; aproximativ o treime dintre angajații tratați pentru nefrolitiază lipsesc de la serviciu, în medie 19 ore pentru fiecare persoană afectată. Incidența atinge un vârf în a treia și a patra decadă a vieții. Până la vârsta de 70 de ani, aproximativ 11% dintre bărbați și 5,6% dintre femei vor fi avut o piatră la rinichi simptomatică, iar aproximativ 40% până la 50% dintre cei care au format inițial o piatră vor avea o recidivă în decurs de 5 ani. Riscul de recidivă în decurs de 20 de ani este de până la 75%. Riscul la persoanele albe este de aproximativ trei ori mai mare decât la populațiile afro-americane, hispanice și asiatice americane. Locația geografică pare, de asemenea, să aibă un impact asupra formării calculilor, cu rate mai mari în sud-estul SUA, posibil legate de o expunere mai mare la soare, ceea ce duce la creșterea pierderilor insensibile de lichide și la creșterea producției de vitamina D.
Pe lângă faptul că provoacă dureri severe (colici renale) care duc la vizite la urgențe și, uneori, la spitalizare, formarea calculilor este asociată cu rate crescute de boală renală cronică și hipertensiune arterială.
Compoziția unui calcul renal poate fi determinată prin analize de laborator după trecerea sau îndepărtarea chirurgicală a calculului. Varietățile cunoscute de calculi includ oxalatul de calciu, fosfatul de calciu, acidul uric, fosfatul de magneziu și amoniu (struvită) și cistina. Aproximativ 70% până la 80% din calculi sunt compuși în principal din oxalat de calciu amestecat cu cantități variabile de fosfat de calciu. În S.U.A., calculii de acid uric constituie aproximativ 10% din calculii renali. Pietrele de struvită reprezintă între 10% și 15%, iar pietrele de cistină sunt destul de rare, de ordinul a 1% din totalul pietrelor. Deoarece pietrele de calciu sunt de departe cele mai frecvente, această lucrare se va concentra pe acest tip.