Cancerul este o boală caracterizată de o apoptoză foarte mică, adică de moartea celulară programată genetic. Aberațiile în căile apoptotice sunt esențiale pentru tumorigeneză, progresia tumorală, precum și pentru creșterea și regresia globală a tumorii ca răspuns la chimioterapie. În prezent, este din ce în ce mai acceptat faptul că eficacitatea medicamentelor chimioterapeutice este parțial legată de capacitatea acestora de a induce apoptoza. Prin urmare, apoptoza reprezintă nu numai o țintă vitală în terapia împotriva cancerului, ci și o oportunitate unică de biomarker care, până în prezent, a fost în mare parte neexploatată. Ca răspuns la terapie, celulele tumorale suferă apoptoză și își eliberează componentele celulare în circulație. Ca atare, aceste materiale pot servi drept biomarkeri pentru a evalua răspunsul. Markerii de apoptoză în cancerul de sân includ FasL solubil circulant, granzima B și citocromul c care cresc în urma chimioterapiei. Din păcate, există o lipsă de informații în literatura de specialitate cu privire la această abordare. Ca atare, sunt în mod clar necesare studii prospective la scară largă pentru a valida această abordare și a elucida mai pe deplin utilitatea clinică.