Actualizat în februarie 2021 cu infograficul legat mai sus
Infecțiile nosocomiale dobândite prin îngrijiri medicale (IAM) sunt rezultatul unei secvențe de evenimente care au loc între un agent infecțios (sau patogen), o gazdă și un mediu – într-un proces care este denumit „lanțul infecției”.
Înțelegerea modului în care infecțiile se instalează în mediile de asistență medicală este crucială pentru prevenirea și controlul eficient al infecțiilor.
În această postare pe blog explorăm cele șase verigi cheie din lanțul infecțiilor, împreună cu acțiunile care pot fi întreprinse pentru a întrerupe lanțul.
Cele 6 verigi din lanțul infecției
Prima verigă din lanțul infecției este agentul infecțios sau agentul patogen care poate lua forma de:
- Virusuri – cum ar fi gripa A, zona zoster și hepatita
- Bacterii – inclusiv boala Lyme și leptospiroza
- Fungi – de exemplu candidoza și aspergiloza
- Boli parazitare protozoare – cum ar fi malaria, Giardia și Toxoplasmoza
- Prioni – care sunt cauza unor afecțiuni neurodegenerative progresive rare, cum ar fi boala Creutzfeldt-Jakob (CJD)
Cât de bine se poate dezvolta orice agent patogen depinde de trei factori:
- Patogenitatea sa – capacitatea sa de a produce boli
- Gradul său de virulență – gravitatea sau nocivitatea sa
- Invazivitatea sa – tendința sa de a se răspândi
Rezervoarul
Un rezervor este principalul habitat în care un agent patogen trăiește, înflorește și se poate înmulți.
Rezervoarele comune pentru agenții infecțioși includ oamenii, animalele sau insectele și mediul înconjurător.
Rezervoarele umane
La oameni, există două forme de rezervor: cazurile clinice acute (în care cineva este infectat și prezintă semne și simptome ale bolii); și purtătorii (în care cineva a fost colonizat cu un agent infecțios, dar nu se simte rău.
Cazurile clinice acute au mai multe șanse de a fi diagnosticate și tratate, ceea ce înseamnă că contactele și activitățile normale ale pacientului vor fi în mod normal restricționate. Cu toate acestea, purtătorii pot prezenta un risc mai mare pentru cei din jurul lor, deoarece nu prezintă niciun semn sau simptom de boală.
Transportatorii pot fi în continuare subîmpărțiți în patru tipuri principale:
- Transmițători incubatori – persoane care sunt infecțioase chiar înainte de începerea propriilor simptome
- Transmițători aparenți – în care o persoană este capabilă să transmită o infecție altora, fără a dezvolta vreodată ea însăși infecția
- Transmițători convalescenți – persoane care se află în faza de recuperare a bolii lor, dar care continuă să fie infecțioase
- Transmițători cronici – orice persoană care s-a recuperat, dar care continuă să fie purtătoare de infecție.
Rezervoare de animale & rezervoare de insecte
Exemple de rezervoare de animale sau insecte includ boala Lyme (care este transmisă prin intermediul căpușelor); rabia (care este transmisă de câini, pisici, vulpi și lilieci); și Salmonella (care este transmisă de păsări de curte, bovine, ovine și porcine).
Toată boala infecțioasă care este transmisă în condiții naturale de la animal la om este denumită zoonoză.
Rezervoare de mediu
Mediul înconjurător conține un număr mare de rezervoare de infecție, inclusiv solul (care acționează ca un rezervor pentru Clostridium tetani, agentul cauzal al tetanosului) și apa (care este un rezervor pentru Legionella pneumophila, agentul cauzal al bolii legionarilor).
Portul de ieșire
Portul de ieșire este orice cale care permite unui agent patogen să părăsească rezervorul sau gazda. La om, principalele portaluri de ieșire sunt:
- Alimentar – prin vărsături, diaree sau mușcături
- Genitourinar – prin transmitere sexuală
- Respirator – prin tuse, strănut și vorbire
- Pietală – prin leziuni cutanate
- Trans-placentară – în cazul în care transmiterea se face de la mamă la făt
Modul de transmitere
Cele două modalități principale prin care o infecție poate fi transmisă de la rezervorul său la o gazdă sensibilă sunt prin transmitere directă sau prin transmitere indirectă.
Transmiterea directă tinde să fie instantanee și are loc atunci când există un contact direct cu agentul infecțios. Exemplele includ tetanosul, febra glandulară, bolile respiratorii și bolile cu transmitere sexuală.
Transmiterea indirectă poate avea loc prin mecanisme animate, cum ar fi puricii, căpușele, muștele sau țânțarii sau prin mecanisme inanimate, cum ar fi alimentele, apa, produsele biologice sau instrumentele chirurgicale.
Transmiterea indirectă poate fi, de asemenea, transmisă pe cale aeriană, în care particule mici ale unui agent infecțios sunt transportate prin praf sau picături în aer și inhalate în plămâni.
Poarta de intrare
Poarta de intrare este mijlocul prin care o infecție este capabilă să pătrundă într-o gazdă sensibilă.
Portalele de intrare în corpul uman includ:
- Inhalarea (prin intermediul tractului respirator)
- Absorbția (prin intermediul membranelor mucoase, cum ar fi ochii)
- Ingestia (prin intermediul tractului gastrointestinal)
- Inocularea (sub formă de rezultat al unei leziuni prin inoculare)
- Introducere (prin intermediul inserției dispozitivelor medicale)
Gazda susceptibilă
Ultima verigă din lanțul de infecție este gazda susceptibilă.
Cât de susceptibilă va fi orice gazdă, depinde de o varietate de factori:
- Vârsta lor – și în special dacă sunt foarte tineri sau foarte bătrâni
- Dacă există prezența malnutriției sau a deshidratării
- Dacă există vreo afecțiune cronică subiacentă. boală cronică subiacentă
- Dacă gazda suferă de imobilitate
- Dacă ia vreun medicament care ar putea perturba sau suprima răspunsul imunitar
- Factori generali de rezistență (cum ar fi membranele mucoase, pielea, reflexul tusei etc.) care pot ajuta la apărarea împotriva infecției
Cum putem rupe lanțul infecției?
Mediul de asistență medicală poate expune pacienții la riscuri de infecție pe care este posibil să nu le întâlnească în altă parte.
Înțelegerea modului în care se stabilesc infecțiile și a modului în care acestea sunt transmise este esențială pentru prevenirea și controlul eficient al infecțiilor.
Există oportunități de a rupe sau întrerupe lanțul la orice verigă: prin diagnosticarea rapidă și precisă a unei boli infecțioase; tratamentul prompt al pacienților infectați; eliminarea sigură a deșeurilor; sterilizarea și dezinfectarea echipamentului medical sau punerea în aplicare a unei strategii de decontaminare a mediului.
.