Carte de materii
Definiție
substantiv
plural: cellobioză
cel-lo-bi-ză, ˌsɛləʊˈbaɪəʊz
Disacaridă formată din două molecule de glucoză, și se formează în urma hidrolizei parțiale a celulozei de către enzima cellază
Detalii
Prezentare generală
Carbohidrații sunt o clasă majoră de biomolecule care pot fi clasificate pe baza constituenților zaharidici. O dizaharidă este un carbohidrat alcătuit din două monosacaride care sunt legate între ele printr-o legătură glicozidică (legătură glicozidică). Celobioza este un exemplu de carbohidrat dizaharidic.
Proprietăți
Celobioza este un dizaharid alb cristalin solubil în apă. Este alcătuită din două molecule de glucoză unite prin legătură β-(1-4)-glicozidică. Astfel, este denumită chimic și β-D-gluco-hexopiranozil-(1->4)- β-D-gluco-hexopiranoză. Similar dizaharidelor obișnuite (de exemplu, maltoza și zaharoza), are formula chimică C12H22O11.
Celobioza este foarte asemănătoare cu maltoza în ceea ce privește componentele zaharidice (adică două unități de glucoză). Cu toate acestea, maltoza are o legătură glicozidică α-1→4, spre deosebire de celobioză care are o legătură glicozidică β-1→4. Acest lucru înseamnă că atât în maltoză, cât și în cellobioză, legătura are loc între carbonul (C)-1 al unei glucoze și C-4 al altei glucoze. Celulobioza este, de asemenea, similară cu trehaloza și izomaltoza. Toate acestea sunt dizaharide alcătuite din două unități de glucoză. Cu toate acestea, ele diferă în ceea ce privește forma legăturii glicozidice. În trehaloză, legătura glicozidică este α-(1→1). În izomaltoză, legătura glicozidică este α-(1→6). La fel ca maltoza, cellobioza este un zahăr reducător, deoarece se poate transforma într-o formă cu lanț deschis, grupul său funcțional acționând ca agent reducător. Acest lucru înseamnă că poate fi hidrolizat nu doar pe cale enzimatică, ci și prin hidroliză acidă.
Celobioza este similară cu celuloza prin faptul că are constituenți de glucoză. Cu toate acestea, celuloza este o polizaharidă, ceea ce înseamnă că este alcătuită din mai multe unități de monosacaride (în special, glucoză) unite între ele. Celobioza se formează atunci când celuloza este parțial hidrolizată de enzima celuloză. Celuloza este un polimer de carbohidrați cu lanț drept care se găsește în pereții celulari ai plantelor. Ea este alcătuită dintr-un lanț liniar de unități de D-glucoză legate β (1→4). Celulaza este enzima care ajută la descompunerea celulozei în fragmente mai scurte, cum ar fi celuloza. Anumite bacterii (de exemplu, Bacteroides cellulosolvens) au celuloze și alte enzime pentru a metaboliza celuloza și a o descompune în cellobioză.
Importanță biologică
Celobioza apare în mod natural ca parte a celulozei în anumite organisme (de exemplu, în acele de pin și în tulpinile de porumb). Astfel, are un rol structural. Prezența celulozelor ajută la descompunerea celulozei în lanțuri mai scurte de unități de glucoză, cum ar fi cellobioza. Studii recente au raportat totuși că mamiferele au beta-glicozide endogene care metabolizează cellobioza în intestinul subțire.1 Oamenii pot obține cellobioză din alimente încărcate cu cellobioză, cum ar fi mierea, siropurile de porumb, anumite fructe și legume.
Cu toate acestea, oamenii nu digeră cu ușurință cellobioza. Astfel, cellobioza este adesea utilizată ca un carbohidrat indicator pentru permeabilitatea intestinală în boala Crohn și în sindromul de malabsorbție. Această dizaharidă se formează ca un produs metabolic secundar al florei intestinale pe măsură ce aceasta descompune celuloza.
Suplimentar
IUPAC
- (2~{R},3~{S},4~{S},5~{R},6~{S})-2-(hidroximetil)-6-(2~{R},3~{S},4~{R},5~{R},6~{R})-4,5,6-trihidroxi-2-(hidroximetil)oxan-3-iloxioxan-3,4,5-triol