Scopuri: Investigarea celulelor inelului intern și demonstrarea faptului că diferențele în patologia discului pot fi identificate la nivel celular.
Metode și rezultate: Țesutul inelului prelevat din discuri umane scoliotice, degenerate și prolapsate a fost prelucrat pentru histologie și microscopie electronică de transmisie. A fost folosit anticorpul Ki67 pentru a identifica celulele aflate în partea activă a ciclului celular și au fost imunolocalizați receptorii de suprafață celulară pentru enzima urokinază, care degradează matricea. În țesutul provenit din discuri prolapsate au fost observate mai multe clustere de condroni decât în discurile degenerate și scoliotice. Colorația Ki67 pozitivă a fost detectată în celulele din cadrul clusterelor de condroni. Cele mai multe celule observate din analele scoliotice și prolapsate conțineau nuclee și organite distincte, în timp ce celulele din discurile degenerate conțineau foarte puține organite bine definite, dar depozite abundente de glicogen. Imunolocalizarea a identificat receptori de urokinază pe suprafața celulelor din discurile degenerate, dar nu și în celelalte patologii.
Concluzii: Diferențele celulare par să stea la baza diferitelor tipuri de patologie discală. Țesutul inelar prelevat din discurile prolapsate părea să conțină mai multe grupuri de condroni și mai multe celule active decât țesutul scoliotic și degenerativ, sugerând un posibil răspuns de reparare a rănilor. În schimb, degenerarea celulelor și a matricei a părut a fi cele mai semnificative procese subiacente în discurile degenerate.