Căutați surse: „Beggar thy neighbour” – știri – ziare – cărți – savant – JSTOR (aprilie 2020) (Află cum și când să elimini acest mesaj șablon)
Strategii de acest tip „Beggar thy neighbour” nu se limitează la țări: suprapășunatul oferă un alt exemplu, în care urmărirea de către indivizi sau grupuri a propriilor interese duce la probleme. Această dinamică a fost supranumită „tragedia bunurilor comune” într-un eseu din 1833 al economistului britanic William Forster Lloyd, deși apare încă din lucrările lui Platon și Aristotel.
Aceste politici comerciale pot duce la războaie comerciale între țări. Aceste războaie comerciale urmează analiza teoriei jocului „dilema prizonierului”, dezvoltată prin intermediul echilibrului Nash, în care două țări sunt pregătite una împotriva celeilalte pentru a produce pe piață. Producția necesită subvenții la export pentru ca firma națională să acapareze piața, descurajând efectiv entitatea concurentă. Imaginați-vă două companii: Boeing și Airbus, o firmă americană și una europeană. Acestea pot alege fie să producă, fie să nu producă. Din matrice rezultă că, dacă ambele produc, ambele vor pierde cotă de piață (-5,-5) pe măsură ce concurează în industrie. Dacă ambele nu produc (0,0), nimeni nu are de câștigat. În cazul în care una dintre ele produce, iar cealaltă nu (100,0), întreprinderea producătoare va cuceri industria și va avea o cotă de piață de 100% (0,100). Conform teoriei jocurilor, primul care intră pe piață, sau firma inițială din industrie, va câștiga întotdeauna. Firma concurentă nu va avea niciun stimulent pentru a intra pe piață odată ce concurentul are un avantaj și, prin urmare, va fi descurajată. Cu toate acestea, în cazul unei politici comerciale strategice de subvenționare a exporturilor, matricea se schimbă, deoarece guvernul protector acoperă o parte din costuri. Matricea se schimbă acum de la (-5,-5) la (-5,20) în favoarea firmei naționale care beneficiază de subvenție. Astfel, firma protejată va „câștiga” în joc și va cuceri o cotă de piață mai mare, deoarece subvențiile împovărează costurile, care altfel ar descuraja întreprinderea. Jocul nu se termină aici, deoarece cealaltă firmă, fiind uzurpată la a doua mutare, va deveni ea însăși protejată prin subvențiile la export, ceea ce va duce la un război comercial între țări. Ergo, „beggar-thy-neighbour” este evident în războaiele comerciale, deoarece crește bunăstarea internă în detrimentul țării concurente.