Deceleratorul de antiprotoni (AD) este o mașinărie unică care produce antiprotoni de joasă energie pentru studii asupra antimateriei și „creează” antiatomi.
Un fascicul de protoni provenit de la PS (Proton Synchrotron) este lansat într-un bloc de metal. Aceste coliziuni creează o multitudine de particule secundare, inclusiv o mulțime de antiprotoni. Acești antiprotoni au prea multă energie pentru a fi utili la fabricarea de antiatomi. De asemenea, aceștia au energii diferite și se mișcă aleatoriu în toate direcțiile. Sarcina AD este de a îmblânzi aceste particule indisciplinate și de a le transforma într-un fascicul util, de energie redusă, care poate fi folosit pentru a produce antimaterie.
Antiprotonii, care ies din bloc în unghiuri divergente, sunt focalizați înainte de a ajunge la AD. Doar o fracțiune dintre ei au energia potrivită pentru a fi injectați și stocați în AD.
AAD este un inel compus din magneți de îndoire și focalizare care mențin antiprotonii pe aceeași traiectorie, în timp ce câmpurile electrice puternice îi încetinesc. Răspândirea energiei antiprotonilor și abaterea acestora de la traiectoria lor este redusă printr-o tehnică cunoscută sub numele de „răcire”. Antiprotonii sunt supuși la mai multe cicluri de răcire și decelerare până când sunt încetiniți la aproximativ o zecime din viteza luminii.
Un inel de decelerare mai nou, ELENA (Extra Low ENergy Antiproton), este acum cuplat cu AD. Acest sincrotron, cu o circumferință de 30 de metri, încetinește antiprotonii și mai mult, reducându-le energia de un factor de 50, de la 5,3 MeV la doar 0,1 MeV. Un sistem de răcire a electronilor crește, de asemenea, densitatea fasciculului. Cu ELENA, numărul de antiprotoni care pot fi prinși în capcană crește de 10 până la 100 de ori, îmbunătățind eficiența experimentelor și deschizând calea pentru noi experimente.
Instalat în 2000, AD a ajuns pe prima pagină a ziarelor în 2002, când a fost produs pentru prima dată un număr mare de atomi de antihidrogen. S-au făcut încercări inițiale de a stoca antiatomii pentru un timp suficient de lung pentru a le putea măsura caracteristicile. În 2011, un experiment a anunțat că a produs și blocat atomi de antihidrogen timp de 16 minute, suficient de mult timp pentru a le putea studia proprietățile în detaliu. În anul următor, a fost publicată prima măsurătoare a spectrului antihidrogenului. Din 2010, experimentele AD au publicat numeroase măsurători ale caracteristicilor antimateriei, comparându-le cu cele ale materiei.
În prezent, AD și ELENA deservesc mai multe experimente care studiază antimateria și proprietățile acesteia: AEGIS, ALPHA, ASACUSA, BASE și GBAR. În timp ce ATRAP și ACE și-au încheiat acum experimentele.