– Astmul trebuie suspectat la pacienții cu simptome respiratorii episodice (respirație șuierătoare, opresiune toracică, dificultăți de respirație și/sau tuse) de frecvență, severitate și durată variabile, care perturbă somnul și care determină pacientul să se ridice pentru a respira. Aceste simptome pot apărea în timpul sau după exerciții fizice.
– Auscultația toracică poate fi normală sau poate demonstra șuierături difuze sibilante.
– Tulburările atopice sau antecedente personale sau familiale de atopie (eczeme, rinită/conjunctivită alergică) sau antecedente familiale de astm cresc probabilitatea de astm, dar absența lor nu exclude astmul.
Pacienții cu simptome tipice de astm și cu antecedente de boală caracteristice astmului trebuie să fie considerați ca având astm după excluderea altor diagnostice.
Evaluarea frecvenței simptomelor diurne și nocturne și a limitării activității fizice determină dacă astmul este intermitent sau persistent.
Tratament
Doar pacienții cu astm persistent au nevoie de tratament pe termen lung. Pilonul principal al tratamentului este reprezentat de corticosteroizii inhalați. Tratamentul este început la treapta cea mai adecvată severității inițiale, apoi, reevaluat și ajustat în funcție de răspunsul clinic. Se urmărește abolirea simptomelor cu cea mai mică doză posibilă de corticosteroizi inhalați. O exacerbare severă intervenită sau pierderea controlului necesită o reevaluare pentru a reevalua tratamentul.
Tratamentul pe termen lung nu înseamnă tratament pe viață. Atacurile de astm pot apărea pe parcursul a luni sau ani, cu intervale asimptomatice intervenite, când nu este necesar un tratament pe termen lung.
Tratamentul de lungă durată.tratament pe termen lung al astmului în funcție de severitate
|
Categorii |
Tratament |
|---|---|
|
Astm intermitent
|
Nici un tratament pe termen lung |
|
Astm persistent ușor
|
Tratament continuu cu beclometason inhalat |
|
Astm persistent moderat
|
Tratament continuu cu beclometasonă inhalată |
|
Astm persistent sever
|
Tratament continuu cu beclometason inhalat |
Tratament cu corticosteroizi inhalatori: doza de beclometasonă variază în funcție de severitatea astmului. Găsiți doza minimă necesară atât pentru a controla simptomele, cât și pentru a evita efectele adverse locale și sistemice:
Copii: 50 până la 100 micrograme de 2 ori pe zi, în funcție de severitate; creșteți la 200 micrograme de 2 ori pe zi dacă este necesar (max. 800 micrograme pe zi)
Adulți: 100 până la 250 micrograme de 2 ori pe zi în funcție de severitate; creșteți până la 500 micrograme de 2 ori pe zi dacă este necesar (max. 1500 micrograme pe zi)
Numărul de pufuri de beclometasonă depinde de concentrația sa în aerosolul inhalat: 50, 100 sau 250 micrograme pe puf.
Nu restricționați exercițiile fizice. Dacă exercițiul fizic este un factor declanșator al crizelor de astm, administrați 1 sau 2 pufuri de salbutamol cu 10 minute înainte.
La femeile gravide, astmul slab controlat crește riscul de preeclampsie, eclampsie, hemoragie, retard de creștere in utero, naștere prematură, hipoxie neonatală și mortalitate perinatală. Tratamentul pe termen lung rămâne salbutamol inhalat și beclometasonă în doza obișnuită pentru adulți. Ori de câte ori este posibil, evitați corticosteroizii pe cale orală.
Dacă simptomele nu sunt bine controlate pe o perioadă de cel puțin 3 luni, verificați tehnica de inhalare și aderența înainte de a trece la un tratament mai puternic.
Dacă simptomele sunt bine controlate pe o perioadă de cel puțin 3 luni (pacientul este asimptomatic sau astmul a devenit intermitent): încercați o reducere în trepte a medicației, în cele din urmă întreruperea tratamentului, dacă pare posibil. Puneți la dispoziția pacienților un inhalator de salbutamol pentru orice posibile crize. Evaluați după 2 săptămâni. Dacă rezultatele sunt satisfăcătoare, continuați timp de 3 luni și apoi reevaluați. Dacă pacientul a redevenit astm cronic, reluați tratamentul pe termen lung, ajustând dozele, după caz.
.