Semnele și simptomele de cinchonism ușor (care pot apărea la doze terapeutice standard de chinină) includ piele înroșită și transpirată, țiuitul urechilor (tinitus), vedere încețoșată, tulburări de auz, confuzie, pierderea reversibilă a auzului de înaltă frecvență, cefalee, dureri abdominale, erupții cutanate, reacție lichenoidă indusă de medicament (fotosensibilitate lichenoidă), vertij, amețeli, greață, vărsături și diaree.
Dozele mari de chinină pot duce la simptome severe (dar reversibile) de cinchonism: erupții cutanate, surditate, somnolență, scăderea acuității vizuale sau orbire, șoc anafilactic și tulburări de ritm sau de conducere a inimii și deces prin cardiotoxicitate (afectarea inimii). De asemenea, chinina poate declanșa o formă rară de reacție de hipersensibilitate la pacienții cu malarie, denumită febra apelor negre, care are ca rezultat hemoliză masivă, hemoglobinemie, hemoglobinurie și insuficiență renală. Majoritatea simptomelor cinchonismului (cu excepția cazurilor severe) sunt reversibile și dispar odată ce chinina este retrasă. Tentativa de sinucidere prin ingestia unei doze mari de chinină a provocat vedere în tunel ireversibilă și tulburări de vedere foarte grave.
Pacienții tratați cu chinină pot suferi, de asemenea, de hipoglicemie, mai ales dacă este administrată intravenos, și de hipotensiune (tensiune arterială scăzută).
Cinina, ca și clorochina, inactivează enzimele din lizozomii celulelor și are un efect antiinflamator, de unde și utilizarea sa în tratamentul artritei reumatoide. Cu toate acestea, inactivarea acestor enzime poate provoca, de asemenea, acumularea anormală de glicogen și fosfolipide în lizozomi, cauzând miopatie toxică. Este posibil ca această acțiune să fie cauza principală a cinchonismului.
.