Intensificarea crescută a agriculturii este însoțită de utilizarea pe scară largă a erbicidelor care afectează negativ biodiversitatea acvatică. Efectele erbicidelor asupra cianobacteriilor producătoare de toxine au fost slab studiate. Prezentul studiu a avut ca scop investigarea efectelor toxicologice și fiziologice ale erbicidului cletodim asupra Raphidiopsis raciborskii (alias Cylindrospermopsis raciborskii) ITEPA1 și Microcystis aeruginosa BCCUSP232. În ziua a patra a experimentului, expunerea la 25 mg/L de cletodim a dus la cea mai mare densitate celulară a R. raciborskii. În mod similar, expunerea la tratamentele cu 1, 5, 20 și 50 mg/L de cletodim a dus la cea mai mare densitate de celule de M. aeruginosa în ziua 4 a experimentului. Concentrațiile cu efect mediu (EC50) după 96 de ore de expunere a ambelor tulpini la cletodim au fost de 192,98 mg/L și 168,73 mg/L pentru R. raciborskii și, respectiv, M. aeruginosa. Prezența cletodimului a crescut semnificativ conținutul total de microcistină al M. aeruginosa în comparație cu culturile de control. La 400 mg/L, conținutul total de saxitoxine al R. raciborskii a fost cu 27% mai mare decât cel al culturilor de control în ziua 4. În schimb, culturile expuse la 100 mg/L de cletodim au avut cele mai scăzute niveluri de saxitoxine pe cotă celulară. A existat o creștere a nivelurilor de peroxid de hidrogen intracelular la ambele specii în timpul expunerii la cletodim, care a fost urmată de modificări semnificative (p < 0,05) în activitatea enzimelor antioxidante, cum ar fi peroxidaza și superoxid dismutaza. Aceste rezultate au arătat că prezența unor niveluri scăzute de cletodim în mediul acvatic ar putea duce la proliferarea excesivă a cianobacteriilor și la alterarea conținutului de cianotoxine al acestora.
.