Cockaigne, ortografiat și Cockayne, țară imaginară de lux și confort extrem, unde confortul fizic și plăcerile sunt întotdeauna la îndemână.
Referințele la Cockaigne sunt deosebit de importante în tradiția europeană medievală. Aceste relatări descriu râuri de vin, case construite din prăjituri și zahăr de orz, străzi pavate cu produse de patiserie și magazine care oferă gratuit bunuri tuturor. Gâștele prăjite se plimbă invitându-i pe oameni să le mănânce, iar ciocârliile unse cu unt cad din cer ca o mană.
Originea cuvântului Cockaigne a fost mult disputată, dar toate versiunile tind să îl vadă ca fiind adaptat sau derivat dintr-un cuvânt care înseamnă „tort”. O versiune irlandeză timpurie remarcabilă a legendei este Aislinge Meic Conglinne (Viziunea lui MacConglinne), o parodie a viziunii tradiționale a sfântului, în care un rege posedat de un demon al lăcomiei este vindecat de o viziune a ținutului Cockaigne. Un fabliau francez din secolul al XIII-lea, Cocagne, a fost probabil menit să ridiculizeze ideea miticului Avalon, Insula Fericiților. Un poem englezesc „The Land of Cockaygne” din aproximativ aceeași perioadă satirizează viața monahală. Numele Lubberland l-a înlocuit pe cel de Cockaigne în secolul al XVII-lea. Muntele Big Rock Candy Mountain din folclorul american al vagabonzilor exprimă aceeași idee.