Noțiunea de a avea o „jumătate mai bună” este pe cât de problematică, pe atât de răspândită. Faptul de a avea un parteneriat romantic în care o persoană este responsabilă de capacitatea celeilalte de a-și atinge potențialul maxim sugerează că indivizii nu-și pot atinge eficient obiectivele fără un corp cald care să doarmă lângă ei. Această definiție a jumătății mai bune este o rețetă pentru codependență – în care unul dintre parteneri sacrifică totul pentru relația lor și sfârșește prin a fi definit de aceasta. În schimb, specialiștii în științe sociale îndeamnă cuplurile să țintească spre o interdependență reciprocă, ceea ce înseamnă că nimeni nu este îndatorat celuilalt pentru obiectivele sale, ci amândoi îl ajută pe celălalt să le atingă. Este o definiție destul de amețitoare și unul dintre motivele pentru care experții au inventat un termen bine pus la punct: fenomenul Michelangelo, în care partenerii nu creează măreție din nimic, ci „sculptează” ceea ce există deja. Și iată cum un partener poate scoate la iveală tot ce e mai bun din tine – fără a fi nevoie de sacrificii.
„Michelangelo a creat sculpturi din piatră, dar a considerat că este important să nu-și impună perspectiva asupra pietrei”, spune Marisa Cohen, profesor de psihologie și coach în relații, pentru Fatherly. „Pentru a lega acest lucru de relații, partenerul tău nu ar trebui să te definească, ci să-ți permită să te dezvălui. În timp ce lucrați împreună într-o manieră interdependentă, un partener îi permite celuilalt să devină sinele său ideal și îl susține pe parcurs.”
Efectul Michelangelo provine din teoria interdependenței în psihologie, care afirmă că toate relațiile sunt un schimb reciproc și de costuri și beneficii. Cele mai bune relații sunt asociate cu câștiguri mai mari și cele mai proaste relații cu pierderi substanțiale, conform teoriei, iar ambii soți fac sacrificii comparabile pentru celălalt. Procedând astfel, persoanele aflate în parteneriat își oferă un oarecare avantaj față de persoanele singure. Cercetările arată că persoanele care raportează niveluri mai ridicate de satisfacție în relație au mai multe șanse de a-și atinge obiectivele pe care și le-au stabilit, iar alte studii indică faptul că a avea un soț conștiincios prezice succesul în carieră.
În timp ce interdependența sună foarte mult ca și codependența la suprafață, cele două au diferențe esențiale. Relațiile interdependente permit creșterea individuală prin echilibru, în timp ce cele codependente o împiedică prin lipsa acestuia. De exemplu, dacă cineva vrea să înceapă o afacere și se află într-o căsnicie codependentă, va fi probabil prea epuizat de cerințele soțului și de stresul din relația lor pentru a se gândi măcar la această idee, darămite să o pună în aplicare. Dar într-o relație sănătoasă, interdependentă, o persoană ar avea sprijinul unui soț sau a unei soții care se sacrifică pentru a o ajuta să atingă acest obiectiv, iar acest sprijin ar fi reciproc pentru a o ajuta să își atingă propriul potențial. Interdependența este, practic, modul în care psihologii vorbesc despre a fi un bun coechipier – cei a căror echipă marchează cel mai mult sunt, de asemenea, buni la a face assist-uri.
Diferența dintre codependență și interdependență se reduce la satisfacția relațională, afirmarea relației și atașamentul sigur, spune Weltfreid. Dacă cuplurile sunt, în general, fericite în cadrul relațiilor lor și nu sunt îngrozite de plecarea celuilalt sau nu pun ele însele un picior pe ușă, interdependența devine din ce în ce mai probabilă. Securitatea în relații are nevoie de timp pentru a se construi, ceea ce sugerează că fenomenul Michelangelo poate fi mai puternic în relațiile pe termen lung. Totuși, întrucât efectul este determinat de variabile care fluctuează, cum ar fi satisfacția relației și afirmarea partenerului, este nevoie de muncă pentru a-l menține în timp. Așadar, nu este la fel de simplu ca și cum ai spune că un soț bun face pe cineva mai bun. Aceștia trebuie să fie reciproci pentru ca Michelangelo să apară.
„În relațiile de interdependență sănătoase, ambii parteneri sunt capabili să își mențină autonomia în timp ce depind unul de celălalt pentru îngrijire, sprijin și hrănirea aspirațiilor lor”, spune Weltfreid. „Fenomenul Michelangelo apare atunci când partenerii se influențează reciproc în direcția eului lor ideal.”
.