Context și obiectiv: Escitalopramul este cel mai selectiv antidepresiv inhibitor al recaptării serotoninei; în schimb, duloxetina inhibă atât recaptarea serotoninei, cât și a norepinefrinei. Studiile comparative dublu-orb pot ajuta la orientarea deciziilor de tratament prin dezvăluirea beneficiilor relative ale diferitelor abordări terapeutice. Acest studiu a evaluat eficacitatea și siguranța escitalopramului față de duloxetină în tratamentul acut al pacienților cu tulburare depresivă majoră moderată până la severă.
Metode: În perioada 20 aprilie 2005-10 martie 2006 s-a desfășurat o perioadă de introducere cu placebo de 1 săptămână, cu un singur orb, urmată de o comparație randomizată, dublu-orb, multicentrică, cu grupuri paralele, de 8 săptămâni, în perioada 20 aprilie 2005-10 martie 2006, în unități de cercetare psihiatrică independente, cu investigatori principali care erau certificați în psihiatrie. Un total de 278 de pacienți ambulatoriali din 382 de pacienți depistați cu tulburare depresivă majoră diagnosticată în cadrul Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (ediția a 4-a) (scor total Montgomery-Asberg Depression Rating Scale > sau =26) au fost repartizați aleatoriu în cele două grupuri de tratament. Opt pacienți nu au primit niciun medicament și au fost excluși din grupul de siguranță. Pacienții au fost tratați fie cu escitalopram 10-20 mg/zi (fixat la 10 mg/zi pentru primele 4 săptămâni), fie cu duloxetină 60 mg/zi. Variabila primară de eficacitate a fost modificarea față de valoarea inițială la săptămâna 8 a scorului total MADRS, utilizând abordarea prin ultima observație reportată (LOCF). Măsurile de eficacitate, siguranță și tolerabilitate au fost definite prospectiv în planul de analiză statistică înainte de inițierea studiului, cu excepția cazului în care se menționează în mod specific că au fost efectuate post hoc.
Rezultate: O proporție semnificativ mai mare de pacienți tratați cu escitalopram a finalizat studiul de 8 săptămâni în comparație cu pacienții tratați cu duloxetină (87% vs 69%, respectiv; p < 0,01). Scorurile totale MADRS medii inițiale au fost de 31,0 pentru grupul cu escitalopram și 31,6 pentru grupul cu duloxetină. La săptămâna 8, tratamentul cu escitalopram a dus la o ameliorare semnificativ mai mare comparativ cu duloxetina în ceea ce privește criteriul principal de evaluare a eficacității definit în mod prospectiv, respectiv modificarea medie față de valoarea inițială a scorului total MADRS, utilizând abordarea LOCF (diferența medie prin metoda celor mai mici pătrate -2,42; IC 95% -4,73, -0,11; p < 0,05). Nu a existat nicio diferență între grupurile de tratament în analiza cazurilor observate (OC) (LSMD -0,32; 95% CI -2,71, 2,07; p = 0,79). Semnificativ mai puțini pacienți tratați cu escitalopram au întrerupt tratamentul din cauza evenimentelor adverse comparativ cu duloxetina (2% vs 13%, respectiv; p < 0,01).
Concluzie: Aceste rezultate sugerează că escitalopramul este mai bine tolerat și cel puțin la fel de eficient ca inhibitorul recaptării serotoninei-norepinefrinei, duloxetina, în tratamentul tulburării depresive majore.