Conceptul de comunicare

Explicăm ce este comunicarea, tipurile, funcțiile, elementele și caracteristicile ei. De asemenea, care sunt mijloacele de comunicare.

comunicacion
Comunicarea este fundamentală pentru înțelegerea relațiilor dintre ființele vii.

Ce este comunicarea?

Comunicarea este actul voluntar de transmitere de informații între ființele vii. Comunicarea este un lucru comun la toate ființele vii, într-o formă sau alta, în diverse scopuri și strategii, fie că este vorba de microorganismele care schimbă semnale chimice, de păsările care schimbă cântece sau de oameni care schimbă bucăți de limbaj.

Viața implică în mod necesar comunicarea, deși nu toate formele de viață comunică în același mod sau în aceleași scopuri: un animal comunică cu un altul atunci când îl avertizează că acela este teritoriul său sau când îi semnalează unei femele că este apt să se reproducă, de exemplu.

În cazul ființelor umane, pe lângă formele naturale de comunicare, există formele complexe care rezultă dintr-un anumit tip de limbaj, cum ar fi limbajul verbal, care folosește cuvinte. Prin urmare, putem vorbi de diferite tipuri de comunicare, după cum vom vedea mai jos.

Comunicarea este obiectul de studiu a numeroase discipline, în funcție de natura sa și de actorii implicați în proces. Cu toate acestea, este întotdeauna un proces fundamental pentru înțelegerea relațiilor dintre ființele vii.

Oamenii au învățat, de asemenea, să reproducă acest proces natural prin intermediul tehnologiei: sistemele informatice, de exemplu, pot comunica între ele în mod automat.

Vezi și: Comunicarea interpersonală

Caracteristicile comunicării

Comunicarea se caracterizează, în linii mari, prin următoarele:

  • Este un proces de schimb de informații, care are loc între ființe vii (sau între sisteme cibernetice care le imită). Există multe forme diferite de comunicare.
  • În cadrul procesului comunicativ sunt implicate diferite instanțe numite „elemente ale comunicării”, care trebuie să fie prezente pentru ca comunicarea să aibă loc în mod eficient.
  • În general, aceasta are loc într-o manieră ciclică, adică se feed-back, deși poate fi și unidirecțională.
  • Ea poate avea multe scopuri generale diferite, dar aproape întotdeauna are ca scop obținerea unui răspuns dorit din partea interlocutorului (interlocutorilor).

Importanța comunicării

Comunicarea este un proces legat de toate formele de viață, a cărui înțelegere stă la baza practic a tuturor cunoștințelor umane. Nu există nici o formă de viață care să nu comunice într-un fel sau altul cu lumea exterioară și, prin urmare, vorbim de un proces fundamental în lumea cunoscută.

Mai mult, datorită tehnologiei am reușit să proiectăm mecanisme de amplificare, caracterizare sau modulare a comunicării, depășind distanțe spațiale și chiar temporale mari, astfel încât aceasta este o activitate de importanță centrală în existența umană.

Tipuri de comunicare

Comunicare
Comunicarea verbală este specifică omului.

Comunicarea poate fi clasificată în funcție de mecanismele folosite pentru transmiterea mesajului, în:

  • Comunicare verbală. Ceea ce are loc prin intermediul cuvintelor, adică prin intermediul semnelor lingvistice. Deoarece ființele umane sunt singurele animale care au limbaj, acest tip de comunicare este exclusiv al oamenilor.
  • Comunicarea non-verbală. Comunicare care nu se bazează pe cuvinte pentru a-și transmite mesajul, ci pe gesturi, mișcări sau sunete care nu fac parte dintr-o limbă, adică nu constituie semne. Comunicarea instinctivă a animalelor intră în această categorie, la fel ca și așa-numitul „limbaj corporal” al oamenilor.
  • Comunicarea scrisă. Deși folosește de asemenea vorbirea pentru a transmite mesajul, o plasăm într-o categorie separată deoarece nu operează imediat, în prezența emițătorului și a receptorului, ci la distanțe temporale: emițătorul poate să nu mai existe și totuși mesajul său este încă transmis, atâta timp cât există cineva capabil și dispus să-l citească.
  • Comunicarea biochimică. Vom plasa în această categorie acele forme de comunicare care se bazează pe transmiterea și recepția de semnale chimice, așa cum se întâmplă în organismul nostru, deoarece celulele de un tip sau altul comunică pentru a acționa în mod organizat. Evident, acest tip de comunicare este și o formă nonverbală.

Elemente ale comunicării

Pentru ca să existe comunicare, trebuie să fie prezente și disponibile unele elemente care vor funcționa în jurul circuitului comunicativ, adică ideea și venirea informației, pe măsură ce doi sau mai mulți indivizi își alternează rolurile în trimiterea și primirea mesajelor respective.

Un astfel de circuit se produce în funcție de anumite condiții și reguli, după caz, dar în ele pot fi identificate întotdeauna aceleași elemente, care sunt:

  • Expeditor. Cel care inițiază actul comunicativ, creând, codificând și transmițând un mesaj. De exemplu: un difuzor, un crainic de radio sau un animal care mârâie.
  • Receptor. Cel care preia mesajul și este capabil să îl decodifice și să îl înțeleagă, recompunând astfel mesajul. De exemplu: un ascultător, o persoană care își reglează radioul sau un animal care percepe mârâitul altuia.
  • Mesaj. Informația în sine care este transmisă, de orice fel. De exemplu: o cerere de ajutor, o reclamă la radio sau un avertisment că ați încălcat o proprietate privată.
  • Cod. Codul mesajului este o formă de criptare, adică un limbaj sau un sistem de semnificații care servește la traducerea mesajului. În cazul comunicării verbale, acest lucru este foarte evident, deoarece avem nevoie de un limbaj comun pentru a transmite un mesaj destinatarului. Dar alte sisteme de semnificație, mult mai primitive, pot fi coduri, cum ar fi cel care asociază mârâitul cu riscul de a fi mușcat, de obicei bazat pe experiența trăită.
  • Canal. Canalul de comunicare este mediul fizic utilizat pentru a transmite mesajul. Adică forma fizică în care realizăm actul comunicativ: undele sonore care poartă cuvântul rostit, literele de cerneală pe hârtie sau impulsurile chimice între o celulă și alta.

Mai departe: Elemente de comunicare

Funcții ale comunicării

Comunicarea poate avea o varietate de scopuri, cum ar fi:

  • Funcția informativă. Atunci când are ca scop împărtășirea unei informații mai mult sau mai puțin obiective sau referențiale, adică descrierea unui aspect al realității sau evidențierea unui element al lumii reale.
  • Funcție formativă. Atunci când este destinat să influențeze mintea destinatarului în scop pedagogic, formativ sau didactic, transmițând obiceiuri, idei sau convingeri.
  • Funcție persuasivă. Atunci când urmărește să convingă interlocutorul să adopte un punct de vedere sau să întreprindă un anumit tip de acțiune. Mai simplu spus, convingător.
  • Funcție expresivă. Atunci când se transmite un conținut subiectiv, afectiv sau emoțional al emițătorului, fără a se aștepta vreo acțiune din partea receptorului, cu excepția simpatiei sau susținerii emoționale.

Bariere în calea comunicării

Barierele în calea comunicării sunt acele evenimente, condiții sau factori determinanți care, în loc să favorizeze comunicarea, o îngreunează sau o împiedică, sabotând eficiența transmiterii mesajului. Acestea pot fi de diferite tipuri și depind de diferite elemente de comunicare, de exemplu:

  • Bariere de expeditor. Cele care îl împiedică pe emițător să codifice sau să transmită mesajul în modul cel mai adecvat sau care împiedică chiar începutul actului comunicativ. De exemplu: bâlbâială sau defecte de vorbire ale emițătorului.
  • Bariere ale receptorului. Cele care îl împiedică pe receptor să înțeleagă sau să decodifice corect mesajul emis. De exemplu: surditatea receptorului sau faptul că receptorul nu vorbește același cod ca și emițătorul.
  • Bariere de canal. Cele care sunt specifice mediului sau contextului și care îngreunează comunicarea. De exemplu: zgomotul ambiental, utilizarea de măști sau prezența unor elemente de distragere a atenției între emițător și receptor.

Continuare: Bariere în calea comunicării

Mediul de comunicare

Mediul de comunicare este un dispozitiv, instrument sau mecanism care, atunci când este utilizat în mod corespunzător, facilitează comunicarea între un emițător și unul sau mai mulți receptori.

Un mediu de masă este atunci când există un număr mare de receptori care corespund unui singur emițător. Exemple de mijloace de comunicare în masă sunt: telefonul, poșta electronică, ziarul, cinematograful, televiziunea etc.

Referințe:

  • „Comunicare” pe Wikipedia.
  • „Circuitul comunicării” (video) pe Aula365.
  • „Elementos de la comunicación” în Instituto Nacional de Tecnologías Educativas y Formación del Profesorado (Spania).
  • „Medios de comunicación” în Portal Educativo.
  • „Communication (Social Behaviour)” în The Encyclopaedia Britannica.

Ultima editare: 16 septembrie 2020. Cum se citează: „Comunicare”. Autor: María Estela Raffino. Din: Argentina. Către: Concepto.de. Disponibil la: https://concepto.de/comunicacion/. Accesat: 25 martie 2021.

Lasă un comentariu