Mulțumirea este acțiunea și efectul de a mulțumi, verb compus din prefixul de apropiere „a „și „grad”, din latinescul „gratus” cu sensul de plăcut sau agreabil.
Mulțumirea este manifestarea aprecierii pentru ceva bun care ne-a fost dat: un sfat sau un ajutor spiritual sau material. Aprecierea poate fi exprimată în mai multe feluri: prin cuvinte, prin gesturi și atitudini sau prin alte acțiuni compensatorii, echivalente sau nu cu favoarea primită.
Câteodată constă într-un simplu „mulțumesc”, ca semn cel mai frecvent și nemijlocit, dat pentru mici favoruri sau în semn de amabilitate: „Mi-a mulțumit când i-am dat locul”, „I-am dat voie să treacă și mi-a mulțumit” sau „I-am urat noroc și mi-a răspuns, mulțumesc”.
Exemple de mulțumiri sincere și valoroase: „Mulțumirea tânărului șomer față de doamna care i-a asigurat cazarea cât timp și-a găsit un loc de muncă s-a concretizat într-un mare ajutor la treburile gospodărești”, „Mulțumirea mea față de profesorii mei care m-au învățat atât de multe constă în a-i purta mereu în suflet”, „Atât de mare a fost mulțumirea bătrânului față de familia care l-a îngrijit încât i-a numit moștenitorii săi”, „Mulțumirea șefului față de angajatul său pentru atâția ani de servicii prestate s-a manifestat printr-o frumoasă petrecere pe care i-a oferit-o atunci când a ieșit la pensie”, sau „Dacă cineva nu simte mulțumire față de cel care l-a ajutat nu are un suflet nobil.”
„Dacă cineva nu simte mulțumire față de cel care l-a ajutat nu are un suflet nobil”.
Cel care mulțumește își arată umilința, recunoașterea celuilalt pentru ajutorul său; și, în același timp, nevoia de a-l compensa sau răsplăti în vreun fel pentru că și-a dedicat timpul sau efortul față de o altă persoană.
Mulțumirea poate fi și față de Dumnezeu, care se exprimă sub formă de rugăciuni, post, pelerinaje etc., sau față de viața însăși, care se poate traduce în fericire sau în expresii literare sau artistice: „Credincioșii, în semn de mulțumire, au plecat în pelerinaj la sanctuar” sau „A scris un cântec de mulțumire pentru ceea ce i-a rezervat soarta, care a fost totul foarte bun”. În acest ultim sens, versurile cântecului „Gracias a la vida” al cântăreței și compozitoarei chiliene Violeta Parra sunt o mulțumire specială pentru toate simțurile și funcțiile corpului său și pentru gândurile sale. Cu toate acestea, în ciuda acestor declarații, Violeta Parra s-a sinucis.