Cine a fost Confucius?
Confucius, cunoscut și sub numele de Kong Qiu sau K’ung Fu-tzu, a fost un filozof, profesor și om politic chinez. Învățăturile sale, păstrate în Analecte, s-au axat pe crearea unor modele etice de interacțiune familială și publică și pe stabilirea standardelor educaționale. După moartea sa, Confucius a devenit filozofia imperială oficială a Chinei, care a fost extrem de influentă în timpul dinastiilor Han, Tang și Song.
Viața timpurie și familia
Confucius s-a născut probabil în anul 551 î.Hr. (calendar lunar) în actualul Qufu, provincia Shandong, China.
Se cunosc puține lucruri despre copilăria lui Confucius. Înregistrările istoricului, scrise de Ssu-ma Chi’en (născut în 145 î.Hr.; mort în 86 î.Hr.) oferă cea mai detaliată relatare a vieții lui Confucius. Cu toate acestea, unii istorici contemporani sunt sceptici în ceea ce privește acuratețea înregistrării, considerând-o un mit, nu un fapt.
Potrivit Înregistrărilor istoricului, Confucius s-a născut într-o familie regală din Dinastia Chou. Alte relatări îl descriu ca fiind născut în sărăcie. Ceea ce este de necontestat despre viața lui Confucius este faptul că el a existat într-o perioadă de criză ideologică în China.
Confucianismul
Confucianismul este viziunea lumii asupra politicii, educației și eticii predată de Confucius și de adepții săi în secolele al V-lea și al VI-lea î.Hr.C. Deși confucianismul nu este o religie organizată, el oferă reguli de gândire și de viață care se concentrează pe dragostea pentru umanitate, venerarea strămoșilor, respectul pentru bătrâni, autodisciplina și conformitatea cu ritualurile.
Începând cu secolul al IV-lea î.Hr, Confucius era considerat un înțelept care ar fi meritat o mai mare recunoaștere în vremea sa. Până în secolul al II-lea î.Hr. în timpul primei dinastii Han a Chinei, ideile sale au devenit fundamentul ideologiei de stat. Astăzi, Confucius este considerat în general unul dintre cei mai influenți profesori din istoria Chinei. Filozofia sa este încă urmată de mulți oameni care trăiesc astăzi în China și a influențat gândirea în Japonia, Coreea și Vietnam.
Credințele, filozofia și învățăturile lui Confucius
În timpul secolului al VI-lea î.Hr. în China, statele chineze concurente au subminat autoritatea Imperiului Chou, care deținea supremația de peste 500 de ani. Principiile tradiționale chinezești au început să se deterioreze, ceea ce a dus la o perioadă de declin moral. Confucius a recunoscut o oportunitate – și o obligație – de a întări valorile societale de compasiune și tradiție.
Regula de aur
Filosofia socială a lui Confucius se baza în primul rând pe principiul „ren” sau „iubirea celorlalți”, exercitând în același timp auto-disciplina. El credea că ren poate fi pus în acțiune folosind Regula de Aur: „Ceea ce nu-ți dorești pentru tine însuți, nu le face altora”. (Lunyu 12.2, 6.30).
Despre politică
Credințele politice ale lui Confucius se bazau, de asemenea, pe conceptul de autodisciplină. El credea că un lider trebuie să își exercite autodisciplina pentru a rămâne umil și pentru a-și trata adepții cu compasiune. Procedând astfel, liderii urmau să conducă prin exemplu pozitiv. Potrivit lui Confucius, liderii își puteau motiva supușii să urmeze legea învățându-i virtutea și forța unificatoare a corectitudinii rituale.
Despre educație
Filosofia lui Confucius privind educația se concentra pe „cele șase arte”: tirul cu arcul, caligrafia, calculul, muzica, conducerea carului și ritualul. Pentru Confucius, obiectivul principal al meseriei de educator era acela de a-i învăța pe oameni să trăiască cu integritate. Prin învățăturile sale, el s-a străduit să resusciteze valorile tradiționale de bunăvoință, corectitudine și ritual în societatea chineză.
Cărți de Confucius
Confucius este creditat cu scrierea și editarea unora dintre cei mai influenți clasici tradiționali chinezi.
„Analectele lui Confucius”
Lunyu, care expune convingerile filosofice și politice ale lui Confucius, se crede că a fost compilată de discipolii săi. Este una dintre cele „Patru cărți” ale confucianismului pe care filosoful chinez Zhu Xi, un autoproclamat neoconfucianist, le-a publicat sub numele de Sishu în 1190. De mare influență, Lunyu a fost tradusă ulterior în limba engleză sub titlul The Analects of Confucius.
Alte cărți ale lui Confucius includ o rearanjare a Cărții Odiilor, precum și o revizuire a istoricei Cărți a Documentelor. El a compilat, de asemenea, o relatare istorică a celor 12 duci de Lu, numită Analele Primăverii și Toamnei.
Moartea
Confucius a murit la 21 noiembrie 479 î.Hr. în Qufu, China, la un an după ce și-a pierdut fiul, Tzu-lu, în luptă. În momentul morții sale, Confucius era convins că învățăturile sale nu au avut un impact semnificativ asupra culturii chineze, chiar dacă învățăturile sale aveau să devină filozofia imperială oficială a Chinei. Adepții săi au organizat o înmormântare și au stabilit o perioadă de doliu în onoarea sa.
Vezi „Confucius: Words of Wisdom” pe HISTORY Vault
