Mafia (Cosa Nostra) și Camorra sunt organizații criminale adânc înrădăcinate într-un familism imoral, în care interesele de grup sunt protejate în detrimentul individului. Scopul acestui studiu a fost de a investiga prezența tulburărilor de personalitate, a trăsăturilor alexitimice și a stilurilor de atașament specifice la un eșantion de membri aparținând acestor două grupuri diferite de crimă organizată. Am realizat două studii adoptând două perspective diferite. În primul studiu, am recrutat 20 de participanți (10 membri ai Cosa Nostra și 10 membri ai Camorra) care își ispășeau pedeapsa în închisoarea din Augusta (Sicilia) pentru infracțiuni pe care le-au comis în calitate de membri ai celor două organizații de tip mafiot. Vârsta membrilor Cosa Nostra a variat între 28 și 62 de ani (M = 47,40, SD = 10,25); vârsta membrilor Camorra a variat între 45 și 68 de ani (M = 55,30, SD = 7,06). Am testat profilurile de personalitate, stilurile de atașament, alexitimia și psihopatia și am comparat rezultatele între cele două grupuri. În acest studiu, deși nu am găsit diferențe semnificative între cele două grupuri, am reușit să identificăm unele discrepanțe în câteva dintre variabilele analizate. În cel de-al doilea studiu, am folosit Interviul structurat de organizare a personalității (STIPO) pentru a analiza organizarea personalității a 10 din 20 de participanți (5 membri ai Cosa Nostra și 5 membri ai Camorra). Analizând rezultatele la STIPO am constatat o prezență semnificativă a organizării personalității borderline în ambele grupuri. În ceea ce privește stilul de atașament, am constatat că membrii Camorra au obținut scoruri ridicate (75°) la factorii Disconfort cu apropierea (legat de stilul de atașament evitant) și Relația ca factor secundar din Chestionarul stilului de atașament. Datele colectate în studiul nostru nu au fost suficiente pentru a identifica o anumită tulburare de personalitate sau o anumită afecțiune psihologică gravă la cele două grupuri de participanți. Cu toate acestea, datorită utilizării STIPO, am putut determina că în eșantionul analizat nu a existat niciun subiect cu o organizare psihotică a personalității; am constatat totuși prezența unei organizări de personalitate borderline și a unei organizări de personalitate nevrotică la unii dintre subiecți.