Șaizeci și unu de subiecți sănătoși au participat la un studiu de laborator realizat într-un cadru clinic simulat. Starea de anxietate anticipativă a fost evaluată la sosire și imediat după, fără o scurtă fază de adaptare, au fost colectate măsurători ale presiunii intraoculare, frecvenței cardiace, tensiunii arteriale sistolice și diastolice. La sfârșitul procedurii, a fost evaluată, de asemenea, anxietatea-trăsătură. Rezultatele sugerează că nivelurile ridicate atât ale anxietății-stare, cât și ale anxietății-trăsătură au prezis în mod semnificativ o creștere relevantă din punct de vedere clinic a presiunii intraoculare. Starea de anxietate a mediat relația dintre anxiety-trait și presiunea intraoculară, care, de asemenea, s-a dovedit a fi legată de frecvența cardiacă, dar nu și de tensiunea arterială sistolică și diastolică. Aceste rezultate sugerează un mecanism comun de reglare care stă la baza variabilității anxiogene găsite atât asupra presiunii intraoculare, cât și asupra frecvenței cardiace. O reducere a activității parasimpatice apare ca un posibil mecanism care stă la baza acestui fenomen. Această presiune intraoculară potențată de anxietate ar putea fi considerată un fenomen analog cu hipertensiunea de halat alb întâlnită în măsurarea tensiunii arteriale; prin urmare, probabil că ar trebui să fie luată în considerare în context clinic pentru a preveni erorile în diagnosticul glaucomului. Sunt necesare cercetări suplimentare privind reglarea cognitivă și emoțională a presiunii intraoculare pentru a caracteriza cel mai bine acest fenomen ipotetic.