[Cristalluria]

Cristalluria este prezența cristalelor în urină. Ea rezultă dintr-o suprasaturație excesivă și poate induce probleme renale, cum ar fi nefrolitiaza, nefrocalcinoza și, uneori, insuficiența renală acută sau cronică, capabilă să ducă la insuficiență renală în stadiu terminal. Cristaluria nu este, în sine, un marker al unei stări patologice. Pentru a face distincția între cristaluria fiziologică și cea patologică, pot fi luate în considerare diverse criterii (1) fie legate de probă, cum ar fi pH-ul urinei, identitatea cristalelor, obiceiul cristalin, abundența cristalelor, agregarea și, de asemenea, apariția cristaluriei judecate pe probe seriale, (2) fie legate de contextul clinic, cum ar fi nefrolitiaza, nefrocalcinoza sau insuficiența renală. Alegerea probei și condițiile preanalitice sunt esențiale pentru validarea rezultatelor din punct de vedere clinic. Din experiența noastră, prima probă de urină de dimineață este adesea cea mai bună pentru a evalua, prin analiza cristaluriei, principalii factori metabolici implicați în formarea cristalelor și a calculilor. Păstrarea probei de urină trebuie să fie mai mică de două ore la temperatura camerei după micțiune. Examenul de cristalurie permite identificarea patologiilor cristalogenetice pur și simplu monogenice, oferind explicații pentru insuficiența renală acută legată de consumul de medicamente, ajutând medicul pentru identificarea principalelor tulburări metabolice implicate în formarea calculilor și evaluarea eficacității măsurilor preventive propuse pentru a evita recidiva calculilor la pacienții care au avut pietre. Studiul cristaluriei este de departe cel mai bun marker pentru prezicerea recurenței calculilor în timpul urmăririi bolnavilor care au format calculi, oferind posibilitatea de a ajusta sfaturile dietetice sau administrarea medicamentelor și, astfel, de a preveni formarea calculilor. În concluzie, examenul de cristalurie este un instrument important pentru diagnosticul și managementul majorității bolilor litogenetice și a condițiilor patologice responsabile de formarea cristalelor intratubulare și de insuficiența renală.

Lasă un comentariu