Cristofor Columb descoperă America, 1492

Cristopher Columbus

Descoperă America, 1492

Columbus și-a condus cele trei corăbii – Nina, Pinta și Santa Maria – din portul spaniol Palos la 3 august 1492. Obiectivul său era să navigheze spre vest până când va ajunge în Asia (Indiile), unde îl așteptau bogățiile de aur, perle și mirodenii. Prima sa oprire a fost în Insulele Canare, unde lipsa vântului a făcut ca expediția sa să rămână în calcan până la 6 septembrie.

După ce a pornit la drum, Columb a beneficiat de o mare calmă și de vânturi constante care l-au împins în mod constant spre vest (Columb descoperise „Comerțul” sudic care, în viitor, avea să alimenteze velierele care transportau mărfuri către Lumea Nouă). Cu toate acestea, călătoria a fost lungă, mai lungă decât anticipaseră atât Columb, cât și echipajul său. Pentru a liniști aprehensiunile echipajului său, Columb a ținut două seturi de jurnale de bord: unul care arăta adevărata distanță parcursă în fiecare zi și unul care arăta o distanță mai mică. Primul jurnal a fost ținut secret. Cel de-al doilea jurnal a liniștit anxietatea echipajului prin faptul că a subestimat distanța reală pe care o parcurseseră de la patria lor.

Această înșelăciune a avut doar un efect temporar; până la 10 octombrie, aprehensiunile echipajului au crescut până aproape de o revoltă. Columb a evitat dezastrul promițându-i echipajului său că, dacă nu va fi zărit uscat în două zile, se vor întoarce acasă. A doua zi, pământul a fost descoperit.

A New World is Revealed

Jurnalul lui Columb din prima sa călătorie în America a fost pierdut. Cu toate acestea, avem un rezumat exact al jurnalului scris de Bartolome de las Casas în anii 1530. Las Casas a fost un istoric și biograf al lui Columb care a avut acces la jurnalul original al călătoriei. Ne alăturăm relatării lui Columb în timp ce expediția sa se apropie de insulele Bahamas. De-a lungul relatării, Columb se referă la el însuși la persoana a treia ca fiind „amiralul”:

„Joi, 11 octombrie

Drumul era W.S.W. și era mai multă mare decât fusese pe tot parcursul călătoriei. S-au văzut nisetri și o trestie verde lângă navă. Cei de pe caravela Pinta au văzut o trestie și un stâlp, și au luat un alt stâlp mic care părea lucrat cu fier; de asemenea, o altă bucată de trestie, o plantă de pământ și o scândură mică. Echipajul caravelei Niña a văzut, de asemenea, semne de pământ și o mică ramură acoperită cu fructe de pădure. Toată lumea a răsuflat din nou și s-a bucurat de aceste semne. Cursa până la apusul soarelui a fost de 27 de leghe.

După apusul soarelui amiralul a revenit la cursul său inițial spre vest și au înaintat cu o viteză de 12 mile pe oră. Până la două ore după miezul nopții parcurseseră 90 de mile, echivalentul a 22 leghe și jumătate. Cum caravela Pinta era o navigatoare mai bună și mergea înaintea amiralului, ea a găsit pământul și a făcut semnalele ordonate de amiral. Pământul a fost văzut pentru prima dată de un marinar pe nume Rodrigo de Triana. Dar amiralul, la ora zece, aflându-se pe castelul de la pupa, a văzut o lumină, deși aceasta era atât de nesigură încât nu a putut afirma că era uscat. L-a chemat pe Pero Gutierrez, un domn din dormitorul regelui, și i-a spus că părea să fie o lumină și că ar trebui să se uite la ea. Acesta a făcut acest lucru și a văzut-o. Amiralul i-a spus același lucru lui Rodrigo Sanchez din Segovia, pe care regele și regina îl trimiseseră cu flota ca inspector, dar el nu a putut vedea nimic, pentru că nu se afla într-un loc de unde se putea vedea ceva.

După ce amiralul a vorbit, a văzut lumina o dată sau de două ori, și era ca o lumânare de ceară care se ridica și se stingea. Celor puțini li s-a părut a fi un indiciu al pământului; dar amiralul s-a asigurat că pământul era aproape. După ce au rostit Salve, (Salve Regina) pe care toți marinarii obișnuiau să o cânte în drumul lor, amiralul a cerut și i-a îndemnat pe oameni să stea cu ochii în patru pe pronaos și să vegheze bine la uscat; iar celui care va striga primul că a văzut uscat, îi va da o platoșă de mătase, pe lângă celelalte recompense promise de suverani, care erau de 10.000 de maravedis pentru cel care o va vedea primul. La două ore după miezul nopții, pământul a fost zărit la o distanță de două leghe.”

Columbus a ordonat celor trei corăbii să se oprească și să aștepte lumina zilei înainte de a se aventura mai departe. Jurnalul său continuă:

„Vineri, 12 octombrie

Santa Maria, nava amiral a lui Columb

Vasele au fost oprite, așteptând să se lumineze de ziuă; și vineri au ajuns pe o mică insulă a Lucayos, numită, în limba indienilor, Guanahani. În curând au văzut oameni goi. Amiralul a mers la țărm în barca armată, iar Martin Alonso Pinzon și Vicente Yanez, fratele său, care era căpitanul navei Niña. Amiralul a luat steagul regal, iar căpitanii au mers cu două steaguri cu crucea verde, pe care amiralul a luat-o în toate corăbiile ca semn, cu un F și un Y și o coroană peste fiecare literă, una de o parte a crucii și cealaltă de cealaltă parte.

După ce au debarcat, au văzut copaci foarte verzi, multă apă și fructe de diferite feluri. Amiralul i-a chemat pe cei doi căpitani și pe ceilalți care au sărit la țărm, pe Rodrigo Escovedo, secretarul întregii flote, și pe Rodrigo Sanchez din Segovia, și le-a spus că trebuie să depună mărturie fidelă că el, în prezența tuturor, a luat, așa cum a luat acum, în stăpânire respectiva insulă pentru rege și pentru regina Domnilor săi, făcând declarațiile care se cer, așa cum este acum pe larg expus în mărturiile care au fost făcute atunci în scris.”

La scurt timp după debarcare, mulți dintre locuitorii insulei s-au adunat pe plajă și Columb le-a făcut daruri constând în pălării roșii și mărgele. Băștinașii au reciprocat cu daruri de papagali, bumbac și alte bunuri. În descrierea băștinașilor, Columb a scris: „Ei merg la fel de goi ca atunci când mamele lor i-au născut, la fel și femeile, deși nu am văzut mai mult de o fată. Sunt foarte bine făcuți, cu trupuri foarte arătoase și chipuri foarte bune.”

.

Lasă un comentariu