Cele din Makran sunt mici structuri construite din piatră, care apar în grupuri pe coastele dealurilor. Astfel de dealuri sunt numite în general Damba Koh de către popor și nu de puține ori sunt atribuite lui Bahman (Artaxerxes Longimanus). Săpăturile efectuate de maiorul Mockler au dus la descoperirea unor clădiri la Sutkagen Dor, un loc situat la aproximativ 40 de mile la nord-vest de Gwadar, pe care le-a considerat a fi rămășițele unor temple sau ale unor lucrări de apă. Casele erau construite din cărămizi sau piatră coaptă, iar într-un colț a fost dezgropată o oală mare de pământ, în timp ce fragmente de ceramică, bucăți de var și cuțite din silex erau comune peste tot. La Jiwnri și într-un loc numit Gati, la 6 mile de Gwadar, maiorul Mockler a descoperit numeroase case mici, de formă ovală sau pătrată, construite din piatră obținută de pe suprafața dealurilor. Cu toate acestea, specimene mai bune decât cele de la Jiwnri au fost observate la Damba Koh, la sud-est de Dashtian, în Makranul persan, și în ele au fost găsite diferite tipuri de vase de lut, mărgele de lut și de piatră, pietre de măcinat, pietre pentru ascuțit cuțite, un inel de scoică, bucăți de ceramică cu model de frânghie, o bucată de oxid de fier și o monedă. Aceasta din urmă părea să fie de origine greacă sau bactriană.
În cele unsprezece movile deschise la Jiwnri au fost descoperite vase care conțineau oase, resturi de fier, pietre pentru ascuțit cuțite, brățări de cupru și ornamente din scoici, iar la Gati au fost făcute descoperiri similare. Concluzia la care a ajuns maiorul Mockler a fost că locurile fuseseră folosite în scopul înmormântării, oasele decedaților fiind așezate ocazional într-un vas de pământ, dar în general mai mult pe podeaua gropii. Oale care conțineau mâncare, arme și, uneori, o lampă, însoțeau cadavrul, care era aparent expus înainte de înmormântare. În opinia lui Sir Thomas Holdich, structurile sunt posibil să fie relicve ale raselor dravidiene, care s-au dispersat spre est după ce au fost alungate de către semiți din Caldeea.
Vechiul tumul, la 3 km vest de Turbat, căruia oamenii i-au dat numele de Bahmani, de la Bahman, fiul lui Asfandiar, eroul din Shahnama, este aparent de același tip cu cel de la Sutkagen Dor. Este acoperită cu ceramică, dar săpăturile de mică adâncime efectuate în 1903 nu au reușit să dezvăluie nimic interesant. Nume din Shahnama se regăsesc din nou în vechile kareze (canale subterane) din Kech, numite Kausi și Khusrawi, după regii Kaus și Kai Khusrau. Acesta din urmă este deosebit de interesant în lumina dovezilor oferite de Shahnama, care îl menționează pe Kai Khusrau ca fiind cel care a adus mari îmbunătățiri în condițiile agricole ale țării. Khusrawi kares este cunoscut și sub numele de Uzzai. Ambele sunt încă în funcțiune, iar lungimea lor este necunoscută, dar, în timp ce curățau albia karezului Khusrawi, cultivatorii locali afirmă că au urmărit canalul până la albia torentului Dokurm, pe sub care trece, și au constatat că acesta era acoperit cu plăci de pietre plate sprijinite pe stâlpi care se sprijineau la rândul lor pe un arc peste apa curgătoare. Un alt karez interesant este cel de la Kalatuk, numit Sad-o-bad, un nume despre care se spune că este o corupere a lui Saadabad. Potrivit relatărilor locale, a fost excavat de unul dintre generalii arabi Saad-bin-Ali Wiqas pe vremea califului Omar.