Origine/istorie
D. stramonium este o plantă originară din deșerturile din sud-estul Americii de Nord și din America Centrală și de Sud, Europa, Asia și Africa. Se găsește în principal în zonele din apropierea Himalayei, din Kashmir până în Sikkim, la altitudini de până la 2.700 de metri. Se reproduce cu ajutorul semințelor și crește în bușteni lemnoși atingând o înălțime de până la 2 metri.
Diferite culturi au folosit soiurile de datura pentru proprietățile lor medicinale și intoxicante.
În Tibet se folosește întreaga plantă. Semințele au fost folosite pentru tratarea durerilor articulare, a astmului și a tusei excesive, a convulsiilor gastrice și a accidentelor vasculare cerebrale. Florile au fost folosite ca anestezic.
În India a fost stabilită utilizarea diferitelor varietăți de datura, în special D. metel. A fost folosită ca o plantă vizionară și intoxicantă, asociată cu cultul zeului Shiva, iar riscurile sale erau bine cunoscute. În alte părți ale Asiei, planta a fost folosită ca adaos la băuturile alcoolice pentru a le spori proprietățile intoxicante. În alte locuri, semințele de datura au fost amestecate cu canabis pentru a fi inhalate. D. stramonium face parte din farmacopeea ayurvedică.
Proprietățile intoxicante și medicinale ale datura sunt cunoscute și în Africa. A fost folosită ca adaos la Pombe, o băutură alcoolică locală din Tanzania, pentru a-i crește capacitatea de intoxicare. Frunzele sunt fumate pentru a ameliora atacurile de astm și problemele pulmonare.
Există indicii că Datura stramonium era deja folosită în Europa în epoca paleolitică. În vase datate în anul 3000 î.Hr. au fost găsite reziduuri de băuturi fermentate care conțineau hiosciamină, folosite în contexte funerare. În Europa medievală se știe că se foloseau plante înrudite cu datura, cum ar fi mandrake și henbane, care conțin aceiași alcaloizi. Aceste plante erau folosite pentru proprietățile lor medicinale, dar și pentru a induce viziuni. Viziunile și experiențele induse de aceste plante, precum și metodele de administrare în unguente au fost corelate cu experiențele vrăjitoarelor medievale care „zburau” pe mături. Aceste practici au fost condamnate de Inchiziția catolică, iar utilizarea tradițională a acestor plante a dispărut practic.
În Lumea Nouă, diferite varietăți de daturas, numite toloache (D. inoxia), au fost folosite în Mexic, atât pentru utilizări magico-religioase, cât și medicinale, în special aplicarea de unguente pentru a reduce durerile reumatice și ca antiinflamator, precum și în ritualurile de inițiere.
În Columbia, Ecuador și Peru, diferite grupuri etnice au folosit specii de brugmansia, plante din genul datura care conțin aceiași alcaloizi, pentru calitățile lor divinatorii și pentru riturile inițiatice ale tinerilor.
.