FARMACOLOGIE CLINICĂ
Farmacocinetică
Absorbția demeclociclinei este mai lentă decât cea a tetraciclinei. Timpul de atingere a concentrației maximeeste de aproximativ 4 ore. După o doză orală de 150 mg de comprimate de demeclociclină, concentrațiile medii la 1 oră și 3 ore sunt de 0,46 și respectiv 1,22 μg/mL (n=6). timpul de înjumătățire serică variază între 10 și 16 ore. Atunci când clorhidratul de demeclociclină este administrat concomitent cu unele produse lactate sau cu antiacide care conțin aluminiu, calciu sau magneziu, gradul de absorbție este redus cu mai mult de 50%. Clorhidratul de demeclociclină pătrunde bine în diferite lichide și țesuturi corporale. Procentul de clorhidrat de demeclociclină legat de proteinele plasmatice este de aproximativ 40% folosind o metodă de dializă de echilibru și de 90% folosind o metodă de ultrafiltrare. Clorhidratul de demeclociclină, ca și altetetracicline, este concentrat în ficat și excretat în bilă, unde se găsește în concentrații mult mai mari decât în sânge. Rata de clearance renal a clorhidratului dedemeciclociclină (35 ml/min/1,73 m²) este mai puțin de jumătate din cea a tetraciclinei. În urma administrării unei doze unice de 150 mg de clorhidrat dedemeclociclină la voluntari normali, 44% (n=8) a fost excretat în urină și 13% și, respectiv, 46% au fost excretate în fecale la doi paciențiîntr-un interval de 96 de ore ca medicament activ.
Microbiologie
Mecanism de acțiune
Tetraciclinele sunt în primul rând bacteriostatice și se crede că își exercită efectul antimicrobian prin inhibarea sintezei proteinelor. Tetraciclinele, inclusiv demeclociclina, au un spectru similar de activitate antimicrobiană împotriva unei game largi de organisme gram-negative și gram-pozitive.
Mecanism(e) de rezistență
Rezistența la tetracicline poate fi mediată de eflux, alterarea situsului țintă al tetraciclinei, inactivarea enzimatică șicreșterea permeabilității bacteriene la tetraciclină sau o combinație a acestor mecanisme.
Rezistență încrucișată
Se întâlnește rezistență încrucișată între antibioticele din familia tetraciclinei.
Demeclociclina s-a dovedit a fi activă împotriva celor mai multe dintre izolatele următoarelor bacterii, in vitro și/sau în infecții clinice, așa cum sunt descrise în secțiunea INDICAȚII ȘI UTILIZARE.
Bacterii cu grupaj pozitiv
Bacillus anthracis
Listeria monocytogenes
Staphylococcus aureus
Streptococcus pneumoniae
Bacterii cu grupaj pozitiv.negative
Bartonella bacilliformis
Brucella species
Calymmatobacterium granulomatis
Campylobacter fetus
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilus influenzae
Neisseria gonorrhoeae
Vibrio cholerae
Yersinia pestis
Pentru că izolatele următoarelor grupe de bacterii gram-negative s-au dovedit a fi rezistente la tetracicline, se recomandă în mod special cultura și testele de sensibilitate:
Acinetobacter species
Enterobacter aerogenes
Escherichia coli
Klebsiella species
Shigella species
Alte microorganisme
Actinomyces israelii
Borrelia recurrentis
Chlamydia psittaci
Chlamydia trachomatis
Specii de Clostridium
Entamoeba species
Fusobacterium fusiforme
Mycoplasma pneumoniae
Propionibacterium acnes
Rickettsiae
Treponema pallidum subspecies pallidum
Treponema pallidum subspecies pertenue
Ureaplasma urealyticum
Metode de testare a sensibilității
Dacă sunt disponibile, laboratorul de microbiologie clinică ar trebui să furnizeze medicului rezultatele testelor de sensibilitate in vitro pentru produsele medicamentoase antimicrobiene utilizate în spitalele de rezidențiat sub formă de rapoarte periodice care descriu profilul de sensibilitate al agenților patogeni nosocomiali și dobândiți în comunitate. Aceste rapoarte ar trebui să ajute medicul în selectarea unui produs medicamentos antibacterian pentru tratament.
Tehnici de diluție
Metodele cantitative sunt utilizate pentru a determina concentrațiile minime inhibitorii (CMI) antimicrobiene. Aceste CMI furnizează estimări ale sensibilității bacteriilor la compușii antimicrobieni. CMI trebuie determinate folosind o metodă de testare standardizată (bulion și/sau agar)1,2,3.Valorile CMI trebuie interpretate în conformitate cu criteriile din tabelul 1.
Tehnici de difuzie
Metodele cantitative care necesită măsurarea zonediametrilor pot furniza, de asemenea, estimări reproductibile ale susceptibilității bacteriilor la compușii antimicrobieni. Dimensiunea zonei oferă o estimare a sensibilității bacteriilor la compușii antimicrobieni. Această procedură utilizează discuri de hârtie impregnate cu 30 mcg de tetraciclină pentru a testa sensibilitatea microorganismelor la tetraciclină. Criteriile de interpretare a difuziei pe disc sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1: Criterii de interpretare a testului de sensibilitate pentru tetraciclină
| Patogen | Concentrația minimă inhibitorie (mcg/mL) | Disc difuzie (diametrul zonei în mm) | |||||
| S | I | R | S | I | R | ||
| Enterobacteriaceae, Acinetobacter spp. | ≤ 4 | 8 | > 16 | ≥ 15 | 12 -14 | < 11 | |
| Haemophilus influenzae | < 2 | 4 | > 8 | > 29 | 26-.28 | < 25 | |
| Neisseria gonorrhoeae | < 0.25 | 0.5-1 | > 2 | > 38 | 31-37 | < 30 | |
| Staphylococcus aureus | ≤ 4 | 8 | ≥ 16 | ≥ 19 | 15-18 | ≤ 14 | |
| S. pneumoniae (izolate fără meningită) | ≤ 1 | 2 | ≥ 4 | ≥ 28 | 25-27 | ≤ 24 | |
| Bacillus anthracis | < 1 | — | — | — | — | — | |
| Franciscella tularensis | < 4 | — | — | — | — | — | |
Un raport de Susceptibil indică faptul că antimicrobianul este susceptibil de a inhiba dezvoltarea agentului patogen dacă compusul antimicrobian atinge concentrațiile necesare la locul infecției pentru a inhiba dezvoltarea agentului patogen. Un raport „Intermediar” indică faptul că rezultatele trebuie considerate echivoce ș i, în cazul în care microorganismul nu este pe deplin sensibil la medicamente alternative, fezabile din punct de vedere clinic, testul trebuie repetat. Această categorie implică o posibilă aplicabilitate clinică în locurile din organism în care produsul medicamentos este concentrat fiziologic sau în situații în care se poate utiliza o doză mare de produs medicamentos. Această categorie oferă, de asemenea, o zonă tampon care previne ca mici factori tehnici necontrolați să provoace discrepanțe majore în interpretare. Un raport de Rezistent indică faptul că nu este probabil ca antimicrobianul să inhibe creșterea agentului patogen în cazul în care compusul antimicrobian atinge concentrațiile care pot fi obținute de obicei la locul de infecție; ar trebui selectată o altă terapie.
Controlul calității
Procedurile standardizate de testare a sensibilității necesită utilizarea controalelor de laborator pentru a monitoriza și a asigura acuratețea și precizia consumabilelor și a reactivilor utilizați în test, precum și tehnicile persoanelor care efectuează testul.1,2,3,4 Pulberea standard de tetraciclină ar trebui să ofere următorul interval de valori CMI menționat în tabelul 2. Pentru tehnica de difuzie care utilizează discul de tetraciclină de 30 mcg, trebuie să se atingă criteriile din tabelul 2.
Tabelul 2: Intervale acceptabile de control al calității pentru tetraciclină
| CQC Tulpina | Concentrații minime inhibitorii (mcg/mL) | Discul de difuzie (diametrul zonei în mm) | |
| Escherichia coli ATCC* 25922 | 0.5 până la 2 | 18 -25 | |
| Staphylococcus aureus ATCC 29213 | 0.12 la 1 | —- | |
| Staphylococcus aureus ATCC 25923 | —- | 24-.30 | |
| Haemophilus influenzae ATCC 49247 | 4 până la 32 | 14 -22 | |
| Neisseria gonorrhoeae ATCC 49226 | 0.25 – 1 | 30 – 42 | |
| Streptococcus pneumoniae ATCC 49619 | 0,06 – 0.5 | 27 – 31 | |
| *ATCC = American Type Culture Collection | |||
Animal Pharmacology And Animal Toxicology
Hiperpigmentarea tiroidei a fost produsă de membri ai clasei tetraciclinei la următoarele specii: la șobolani prin oxitetraciclină, doxiciclină, tetraciclină PO4 și metaciclină; la minipiguri prin doxiciclină, minociclină, tetraciclină PO4 și metaciclină; la câini prin doxiciclină și minociclină; la maimuțe prin minociclină.
Minociclină, tetraciclină PO4, metaciclină, doxiciclină,tetraciclină bază oxitetraciclină HCl și tetraciclină HCl, au fost goitrogenicin șobolani hrăniți cu o dietă săracă în iod. Acest efect goitrogenic a fost însoțit de o absorbție ridicată de iod radioactiv. Administrarea de minociclină a produs, de asemenea, o gușă mare cu absorbție mare de iod radioactiv la șobolanii hrăniți cu o dietă relativ bogată în iod.
Tratarea diferitelor specii de animale cu această clasă de medicamente a dus, de asemenea, la inducerea hiperplaziei tiroidiene la următoarele: la șobolani și câini (minociclină), la găini (clortetraciclină) și la șobolani și șoareci (oxitetraciclină). Hiperplazia glandelor suprarenale a fost observată la capreși șobolani tratați cu oxitetraciclină.
1. Clinical and Laboratory Standards Institute (CLSI.) Methods for Dilution Antimicrobial Susceptibility Tests for Bacteria that Grow Aerobically. Standard aprobat – ediția a 9-a. Documentul CLSI M7-A9, 950 West Valley Rd. Suite 2500,.Wayne, PA 19087, 2012.
2. CLSI. Standarde de performanță pentru testarea sensibilității antimicrobiene. Al 22-lea supliment informativ. Documentul CLSI M100-S22. Wayne, PA, 2012.
.
3. CLSI. Methods or Antimicrobial Dilution and Disk Susceptibility Testing of Infrequent Isolated or Fastidious Bacteria: Approved Guideline – Ediția a 2-a. Documentul CLSI M45-A2. CLSI, Wayne, PA, 2011.
4. CLSI. Standarde de performanță pentru testele de sensibilitate la discuri antimicrobiene. Standard aprobat – ediția a 11-a. Documentul CLSI M2-A11. Wayne, PA, 2012.