Introducere: Deformitatea bell-clapper (BCD) predispune la torsiune intravaginală (IVT) și este în mod clasic bilaterală. Definiția patologică precisă a ceea ce constituie o BCD nu este clară. Studiul actual își propune să clarifice detaliile anatomice specifice ale acestei anomalii.
Metode: A fost realizată o revizuire sistematică utilizând principiile PRISMA. Studiile sunt prezentate cronologic în funcție de nivelul lor de evidență. Ele sunt împărțite în continuare pe tipuri de studii: autopsie și studii operatorii de torsiune acută, torsiune intermitentă și studii ale testiculului contralateral în testiculul dispărut.
Rezultate: Deformitatea clopot-clapper este cel mai bine definită prin investirea completă a testiculului, a epididimului și a unei lungimi din cordonul spermatic de către tunica vaginalis. Pe baza studiilor de autopsie, rata de BCD în testiculul scrotal a variat de la 4,9% la 16%; cu bilateralitate în 66%-100%. În cazurile de IVT acută, bilateralitatea a fost observată în 54%-100%. Cele mai disparate rezultate au fost în cazurile de sindrom de regresie testiculară, unde BCD contralateral a fost observat în 0%-87% din cazuri.
Concluzie: Sugerăm ca studiile viitoare să utilizeze definiția anatomică strictă de mai sus. Deoarece există dovezi ale investirii testiculelor în funcție de vârstă, va fi important să se dezvolte măsurători standardizate pe vârstă ale lungimii intravaginale a cordonului spermatic. Această măsurătoare morfometrică critică va permite o mai bună înțelegere a riscului de IVT.