Desai, Anita

NAȘTERE: 1937, Mussoorie, India

NAȚIONALITATE: indiană

GENER: Ficțiune

Prezentări generale

Anita Desai este un membru de frunte al unei generații de scriitori care și-au croit o nișă pentru ficțiunea indiană în limba engleză – astăzi o arenă literară în plină expansiune, cu scriitori de origine sau descendență indiană care se succed din întreaga lume. Prin sondaj psihologic sensibil și critică socială ascuțită, romanele ei trasează viețile emoționale ale oamenilor care se luptă să găsească sens și stabilitate în cadrul unei societăți în tranziție.

Opere în context biografic și istoric

O copilărie cosmopolită în nordul Indiei Anita Mazumdar s-a născut la 24 iunie 1937, în stațiunea montană Mussoorie din nordul Indiei, din Dhiren N. Mazumdar, un om de afaceri, și soția sa germană, Antoinette Nime Mazumdar. Din cauza filiației sale mixte, Mazumdar a învățat germană, engleză și hindi. La începutul copilăriei, ea nu și-a trăit identitatea hibridă ca pe o

înfruntare de culturi, deși la acea vreme întrebările legate de identitatea hibridă erau deosebit de pertinente în India, care și-a câștigat independența față de Marea Britanie și s-a separat de Pakistanul majoritar musulman în 1947 (când Anita avea zece ani). Mama tinerei Anita a împrumutat un element european la ceea ce Desai avea să descrie mai târziu ca fiind casa familiei, altfel „foarte, foarte indiană”: le spunea copiilor basme germane, cânta și interpreta „O Tannenbaum” la pian de Crăciun și punea la gramofon înregistrări cu muzica lui Ludwig van Beethoven, Wolfgang Amadeus Mozart și Edvard Grieg. Pe rafturile bibliotecii se aflau cărți de Johann Wolfgang von Goethe, Friedrich Schiller și Heinrich Heine. Printre prietenii părinților se numărau germani, maghiari, francezi, ruși și britanici, iar primii ani de viață ai tinerei Anita au fost astfel conturați de o interacțiune culturală neobișnuit de vie – chiar și pentru India, ea însăși vibrant de multiculturală.

Scriitoarea familiei Ca nemțoaică căsătorită cu un indian, Antoinette Mazumdar a fost de două ori îndepărtată de „raj” englez, pe care atât ea, cât și soțul ei îl urau. Ea a respins practica englezească de a-și trimite copiii la școli cu internat la „acasă” în Anglia, iar Anita a fost educată de Surorile Gri de la Misiunea Cambridge, la Queen Mary’s Higher Secondary School. Anita a scris prima ei poveste la șapte ani. Primele ei mâzgălituri erau privite cu oarecare amuzament de familia ei. Mai târziu, când a început să publice, amuzamentul a făcut loc mândriei. În 2002, la mult timp după ce s-a căsătorit și și-a schimbat numele, Desai și-a amintit că a fost etichetată drept „scriitoarea din familie”, un rol pe care l-a acceptat pentru că „nu s-a gândit niciodată la un altul”. După ce și-a terminat școala la Queen Mary’s, Mazumdar a urmat cursurile la Miranda House, un colegiu pentru femei din campusul Universității Delhi. A publicat articole ocazionale în revista colegiului, iar în 1957 povestirea sa scurtă „Circus Cat, Alley Cat” a apărut în revista Thought din New Delhi. În acel an, a obținut o diplomă de licență cu onoruri în literatura engleză și a câștigat Premiul Pershad Memorial pentru limba engleză. În anul următor a lucrat la Max Müller Bhavan, institutul cultural german din Calcutta (cunoscut în prezent sub numele de Kolkata). În această perioadă, tensiunile dintre populația hindusă și cea musulmană din India erau foarte mari, deoarece divizarea Indiei britanice în India și Pakistan fusese un eveniment traumatizant din punct de vedere istoric – cu aproximativ o jumătate de milion de oameni uciși și peste 12 milioane de persoane rămase fără adăpost – din care țara nu și-a revenit nici până în ziua de azi în totalitate.

Scriitoarea secretă La 13 decembrie 1958, s-a căsătorit cu Ashvin Desai, un director de afaceri, cu care a avut patru copii: Rahul, Tani, Arjun și Kiran. Amintindu-și de această căsătorie, ea a scris mai târziu: „Lumea în care am intrat la căsătorie era complet neînțelegătoare pentru o viață de literatură. Am continuat să scriu, dar aproape în secret, fără ca cineva să mă observe la lucru la biroul meu, pentru a nu crea un conflict deschis.”

După ce a publicat două piese în reviste locale, primul roman al lui Desai, Cry, the Peacock, a fost publicat în 1963. Încă de la prima ei lucrare, cititorii văd influența fluxului de conștiință a Virginiei Woolf asupra unei scriitoare care căuta să creeze personaje peste medie „conduse la o anumită extremă a disperării”, i-a spus odată intervievatoarei Yashodhara Dalmia. O astfel de disperare este trăită și de protagoniștii celui de-al doilea roman al lui Desai, Voices in the City (1965). În Bye-Bye, Blackbird (1971), Desai s-a îndepărtat de angoasa existențială din primele două romane ale sale pentru a explora ciocnirea dintre culturile orientale și occidentale într-un cadru englezesc.

Celebrul internațional și preocupările legate de globalizare Cel de-al cincilea roman al lui Desai, Fire on the Mountain (1977), i-a adus faima internațională. Societatea Regală Britanică de Literatură i-a acordat Premiul Winifred Holtby pentru acest roman în 1978, iar lucrarea a câștigat Premiul Academiei Naționale de Litere din India în același an.

În 1978, Desai a publicat Games at Twilight and Other Stories. Cartea a fost bine primită în Marea Britanie, iar în 1979 romanul i-a adus lui Desai premiul Sahitya Akademi. În 1980, Desai a publicat Clear Light of Day, poate cea mai autobiografică lucrare a sa de până acum. Romanul a fost inclus pe lista scurtă pentru prestigiosul British Booker Prize. În 1982, Desai a publicat The Village by the Sea: O poveste de familie indiană. Într-un interviu cu

Feroza Jussawalla și Reed Way Dassenbrock, ea a detaliat sentimentul ei despre o Indie alterată, numind-o „un loc al violenței crescânde și al schimbărilor extraordinare… o revoluție economică, desigur, mai mult decât una politică în acest moment, un loc în care viața a devenit extrem de greu de suportat”. Revoluția la care ea răspundea, atât în interviu, cât și în carte, era revoluția produsă în viața indiană de globalizarea economică – un proces pe care mulți l-au criticat pentru insensibilitatea sa față de viața oamenilor care sunt „modernizați”.”

Un exemplu deosebit de notoriu al acestei insensibilități a fost dezastrul de la Bhopal din 1984, când o uzină de pesticide Union Carbide a eliberat tone de gaz în aer, ucigând undeva între trei și opt mii de oameni pe loc și aproximativ douăzeci de mii de alte persoane pe termen lung (cu alte una până la șase sute de mii de răniți și astăzi, peste două decenii mai târziu). Union Carbide a plătit despăgubiri minime, iar Dow Chemical Company, care deține acum Union Carbide, a refuzat să revină asupra acestei probleme, negând orice responsabilitate pentru istoria filialei sale. Deși „Village by the Sea” a fost publicată înainte de dezastrul de la Bhopal, cartea a fost prevăzătoare în ceea ce privește efectele presiunilor economice internaționale într-o Indie disperată după capital. Romanul a câștigat premiul Guardian Prize for Children’s Fiction în 1983 și a fost adaptat pentru televiziune de către British Broadcasting Corporation în 1992.

Dacă până atunci romanele sale fuseseră în principal centrate pe femei, în următorul roman, In Custody (1984), Desai a trecut să scrie din punct de vedere masculin. În timp ce se concentrează pe procesul protagonistului de a provoca resentimente și de a fi exploatat în timp ce își ia o pauză pentru a-și căuta guru, romanul abordează politica limbii în India postcolonială, unde dominația limbii hindi amenință limba și cultura urdu cu dispariția. In Custody a fost, de asemenea, preselectat pentru Booker Prize.

No More Secret Writing Sessions Desai a fost onorat cu distincții care includ burse de cercetare, posturi de profesor invitat și premii prestigioase, cum ar fi Premiul Taraknath Das pentru contribuții la înțelegerea indo-americană în 1989 și Padma Shri în 1990, una dintre cele mai înalte distincții naționale din India. După ce cel de-al treilea roman al ei a fost preselectat pentru Premiul Booker, Fasting, Feasting (1995), și Premiul Moravia pentru Literatură la Roma în 1999, Desai a continuat să exploreze problemele indiene într-un context internațional.

La începutul carierei sale, Desai a fost nevoită să scrie în secret pentru a evita conflictele cu familia soțului ei; astăzi, fiica ei, Kiran, este și ea romancieră. „Acest lucru face”, a explicat Desai, „ca între noi să existe o mare intimitate și companie, prima pe care am experimentat-o vreodată.” În prezent, Desai își petrece cea mai mare parte a anului în Statele Unite, unde este profesor emerit de științe umaniste la Massachusetts Institue of Technology (MIT). Plecată din India abia târziu în viață, ea nu se consideră parte a diasporei indiene, dar cu siguranță este văzută de mulți ca fiind una dintre cele mai mari figuri literare ale Indiei contemporane.

Opere în context literar

Desai a fost o cititoare vorace a cărților de pe rafturile părinților ei, inclusiv a operelor familiei Bronteë, Jane Austen, Fiodor Dostoievski, Rainer Maria Rilke și Marcel Proust. Treptat, ea a gravitat spre poezie, care a devenit o influență majoră asupra operei sale. Din poezia japoneză și chineză a asimilat arta detaliilor fine și a descrierilor subtile. Poezia sufistă, în special cea a lui Rumi, și operele poeților ruși moderni, printre care Boris Pasternak, Anna Akhmatova și Osip Mandelshtam, se numără printre preferatele ei. Într-un interviu cu Pandit, Desai i-a descris pe acești scriitori ca fiind „guru” de la care a învățat arta scrisului.

Sugestie versus afirmație Ca stilist, Desai este cunoscută pentru utilizarea intensă și sugestivă a imaginilor. În În custodie, de exemplu, Mirpore-ul înapoiat, decadent și mohorât funcționează ca o imagine a Indiei contemporane. Cel mai puternic element din Voices in the City este cel al Calcutta, cu numeroasele sale repere evocatoare. Uneori, imaginile conferă o calitate poetică prozei sale. Madhusudan Prasad remarcă faptul că romanele lui Desai au o „densitate textuală mozaicată”, deoarece „imagistica lui Desai este căsătorită cu lirismul ei bogat”. Imaginile se repetă cu efect cumulativ, deoarece Desai evită declarațiile directe și contondente, folosind în schimb sugestia pentru a evidenția problemele tematice.

CONTEMPORANȚII LITERARI ȘI ISTORICI

Contemporanii celebri ai lui Desai includ:

Sawako Ariyoshi (1931-1984): Această scriitoare japoneză a fost o romancieră prolifică. Operele sale s-au referit la probleme sociale semnificative, cum ar fi poluarea mediului și tratamentul persoanelor în vârstă.

Graham Chapman (1941-1989): Un actor comic englez care a fost un membru de bază al trupei de comedie Monty Python.

Joan Crawford (1937-): Această jucătoare de baschet americană a fost inclusă în Basketball Hall of Fame, Women’s Basketball Hall of Fame și Amateur Athletic Union Hall of Fame.

Roberta Flack (1937-): Această cântăreață americană de jazz și blues a câștigat un premiu Grammy pentru melodii precum „Killing Me Softly with His Song” din 1974, pe care Fugees au refăcut-o în 1996.

Toward an Environmental Psychology Desai evocă priveliștile, sunetele și mirosurile din Calcutta și

alte orașe, dar accentul ei rămâne psihologic: Orașul este adesea o forță care controlează stările mentale ale locuitorilor săi. Desai evocă stările interioare ale minții în timp ce înregistrează impresii ascuțite și detaliate ale interacțiunilor sociale. Ea folosește imaginile pentru a crea o realitate concretă bine definită care sugerează posibilități mai abstracte.

De-a lungul romanelor sale, Desai a evoluat de la cronica vieții interioare a personajelor sale la o conștientizare a legăturilor dintre psihologia individuală și mediul social și cultural. Protagoniștii romanelor sale sunt adesea prinși într-o luptă între dorința de libertate și chemarea datoriei sau a responsabilității, adesea exprimată prin intermediul relațiilor de familie. De asemenea, autoarea explorează problemele cu care se confruntă femeile din India contemporană, în special femeile din clasa de mijloc, de la care se așteaptă să ducă o viață domestică liniștită într-o lume în schimbare rapidă. În „Voci în oraș”, de exemplu, Otima, care este asociată cu puternica și distructiva zeiță hindusă Kali, explodează mitul maternității, respingându-și copiii și retrăgându-se în casa copilăriei sale din Kalimpong.

Opere în context critic

Cum sugerează Suplimentul Enciclopediei Biografiei Mondiale (2005), „În ciuda faptului că Desai nu se consideră o scriitoare politică, comentariul ei social este considerat a fi redat cu putere și acuratețe în ficțiunea sa.” Cu toate acestea, Desai poate că nu a primit atenția critică pe care o merită romanele sale. Bye-Bye, Blackbird (1971) a primit un răspuns mixt din partea criticilor, care ajunseseră să se aștepte de la Desai la o psihologizare intensă și la o proză bogată și poetică. În Perspectives on Anita Desai, Prasad se plânge că romanului îi lipsește o imagistică densă, în timp ce alții, printre care S. Krishnamoorthy Aithal, au recunoscut că romanul o plasează pe Desai în rândurile scriitorilor postcoloniali împinși să exploreze politica întâlnirii interculturale indo-britanice. Mai recentul Călătorie în Ithaca a primit, de asemenea, recenzii mixte.

Călătorie în Ithaca (1995) Călătorie în Ithaca este plasat în timpul afluxului hippie în India în anii 1970. Sophie, o nemțoaică, îl însoțește pe soțul ei italian, Matteo, în călătoria sa în India în căutarea păcii. În acest roman, trecerea lui Desai de la o perspectivă individuală la una internațională este și mai pronunțată – narațiunea se întinde pe trei continente și urmărește viețile unor protagoniști din Egipt, Europa și India. Criticul Richard Bernstein de la New York Times laudă „ochiul remarcabil al lui Desai pentru substanță, pentru lucrurile care dau textură vieții”. Dar alții – cum ar fi Gabriele Annan în Times Literary Supplement – se plâng că „narațiunea este plină de lacune și improbabilități, precum și de clișee… dialogul este scenic și neconvingător”. Bhaskar Ghose, cu toate acestea, susține în Biblio că eleganța meșteșugului lui Desai „dă în cele din urmă o definiție poveștii care ar fi putut fi difuză sau plictisitor de familiară în mâinile unui artist mai slab. În ansamblul operei sale, acest roman trebuie să se numere printre cele mai ambițioase și mai bine realizate lucrări pe care Anita Desai le-a întreprins.”

EXPERIENȚA UMANĂ COMUNĂ

Iată câteva lucrări ale altor autori care au tratat aspecte cheie ale culturii indiene și politica rolurilor de gen:

The English Teacher (1945), un roman de R. K. Narayan. În această lucrare semiautobiografică, profesorul de engleză Krishna încearcă să evolueze din viața sa monotonă spre un loc al iluminării.

Kanthapura (1938), un roman de Raja Rao. În această lucrare, autorul explorează îndeaproape învățăturile lui Mohandas Gandhi ca rezistent pasiv la dominația britanică și investighează mitologizarea marelui lider.

Nectar într-o sită (1955), un roman de Kamala Markandaya. În această lucrare premiată, autoarea prezintă o privire aprofundată asupra ciocnirilor culturale dintre indienii din mediul urban și cei din mediul rural.

A Room of One’s Own (1929), o expunere de Virginia Woolf. În acest eseu de lungă durată, autoarea explorează politica timpurie a scriitoarelor și a scrisului.

Răspunsuri la literatură

1. Câteva dintre temele preferate ale lui Desai includ tinerețea, vârsta și moartea; minuțiozitatea relațiilor umane, arta și viața, iluzia și realitatea, timpul și schimbarea, diferențele culturale și presiunile de supraviețuire într-o lume din ce în ce mai dificilă. Desai analizează aceste teme în contextul culturilor și istoriilor indiene. În grupul tău de studiu, alege o temă și investighează contextul real al acesteia în India lui Desai. Împărtășiți-vă concluziile cu colegii. De exemplu, cine, într-un anumit context, „ar trebui” să fie depozitarul înțelepciunii? Ce se întâmplă (sau ce se exprimă diferit) atunci când o poveste este spusă din perspectiva unui individ care nu se așteaptă să fie un furnizor de înțelepciune? Cum manifestă personajele sentimentele de înstrăinare ca indieni într-o cultură mixtă?
2. Desai își centrează o mare parte din scrierile sale pe India postcolonială și pe politica întâlnirii interculturale indo-britanice. Ce face ca o întâlnire să fie cu adevărat „transculturală”? Luați în considerare descrierile lui Desai ale interacțiunilor dintre o varietate de personaje diferite; ce face ca unele dintre aceste interacțiuni să fie interculturale și altele nu? Cum credeți că Desai ar defini limitele culturii și de ce? Sprijiniți-vă teza cu o analiză detaliată a unor pasaje concrete din ficțiunea lui Desai.
3. Desai a remarcat că majoritatea romanelor sale descriu viețile femeilor înainte ca mișcarea feministă să prindă avânt în India. Investigați obiectivele criticii literare feministe și gândiți-vă cum ați putea aplica o astfel de lectură unui roman al lui Desai. Ce v-a ajutat acest mod de lectură să observați și pe care altfel nu l-ați fi observat?

BIBLIOGRAFIE

Cărți

„Anita Desai”. Supliment al Enciclopediei Biografiei Mondiale, volumul 25. Thomson Gale, 2005. Reprodus în Biography Resource Center. Farmington Hills, Mich.: Gale, 2008.

Jussawalla, Feroza și Reed Way Dassenbrock. „Anita Desai”, în Interviurile lor cu scriitori din lumea postcolonială. Jackson: University Press of Mississippi, 1992, pp. 157-79.

Pandit, Lalita. „A Sense of Detail and a Sense of Order: Anita Desai Interviewed by Lalita Pandit”, în Literary India: Comparative Studies in Aesthetics, Colonialism, and Culture. Eds. Pandit și Patrick Colm Hogan. Albany: State University of New York Press, 1995, pp. 153-72.

Prasad, Madhusudan. Anita Desai: The Novelist. Allahabad, India: New Horizon, 1981.

Periodicals

Ghose, Bhaskar. „Recenzie la Journey to Ithaca”. Biblio (decembrie 1996).

Bernstein, Richard. „Recenzie la Journey to Ithaca”. New York Times (30 august 1995).

Dalmia, Yashodhara. „Un interviu cu Anita Desai”. Times of India (29 aprilie 1979): 13.

Annan, Gabriele. „Recenzie la „Journey to Ithaca”. Times Literary Supplement (2 iunie 1995).

Ball, John Clement, și Kanaganayakam, Chelva. „Interviu cu Anita Desai”. Toronto South Asian Review 10, nr. 2 (1992): 30-41.

Site web

Voices from the Gaps. Anita Desai, n. 1937. Retrieved March 14, from http://voices.cla.umn.edu/vg/Bios/entries/desai_anita.html.

.