Descriere și context

Bariera cu saci de nisip este adesea construită pentru a măsura cantitățile de infiltrații, permițând operatorilor de baraje să monitorizeze cu precizie condițiile.

Când un baraj dezvoltă un defect, este adesea nevoie de foarte puțin timp înainte ca acel defect să evolueze într-un mecanism de cedare la scară largă și să amenințe ruperea completă a structurii barajului. Cu toate acestea, dacă proprietarii de baraje sunt bine informați cu privire la strategiile de intervenție și iau măsuri de urgență adecvate, o rupere catastrofală poate fi adesea evitată. Din acest motiv, gravitatea situației și deciziile privind strategiile de remediere ar trebui să fie evaluate temeinic, dar rapid după ce se află despre potențiala defecțiune. Există cinci pași esențiali implicați în reacția de urgență la o criză de baraj: (1) Pregătirea, (2) Evaluarea, (3) Monitorizarea, (4) Răspunsul și (5) Documentarea și urmărirea post-acțiune.

Una dintre cele mai importante acțiuni pentru a interveni cu succes în timpul cedării unui baraj este planificarea și pregătirea pentru diferite moduri de cedare potențiale înainte ca semnele de avertizare să fie chiar observate. Timpul este, de obicei, esențial în timpul unei urgențe de cedare a unui baraj, iar planificarea din timp este cea mai bună modalitate de a accelera procedura de reparare a barajului. Fiecare proprietar de baraj ar trebui să includă în planul său de acțiune în caz de urgență instrucțiuni detaliate privind modul de inițiere a unor astfel de procese de intervenție, pe lângă documentele relevante, cum ar fi desenele as-built, manualele de operare și întreținere și rapoartele de inspecție. De asemenea, este o bună practică să se contacteze în prealabil antreprenorii locali care ar putea deține utilaje grele sau echipamente necesare și să se comunice ce servicii ar putea fi potențial solicitate de la aceștia în cazul cedării barajului. Acest lucru va face posibilă o reacție rapidă și va limita numărul de greșeli de comunicare care vor avea loc în focul momentului de urgență al barajului. Stocarea la fața locului a pietrișului, nisipului și a altor materiale de remediere poate fi un alt pas important pentru a minimiza timpul dintre identificarea problemei și începerea lucrului la o soluție. Acest lucru permite ca materialele să fie aplicate direct pe baraj atunci când este necesar și elimină posibilitatea de a nu putea obține resursele necesare la timp pentru a remedia problema.

După ce o problemă este identificată pe un sit de baraj, aceasta trebuie să fie evaluată în detaliu pentru a determina exact cu ce tip de criză se confruntă proprietarul barajului. Modul de cedare, progresia defecțiunii și potențialele amenințări la adresa siguranței publice sunt întrebări la care trebuie să se răspundă rapid și precis. Procedurile corecte descrise în Planul de acțiune în caz de urgență trebuie apoi urmate în consecință. Trebuie stabilit un lanț de comandă eficient, iar părțile și autoritățile corespunzătoare trebuie să fie notificate cu privire la situație. Aceasta include informarea celor aflați în zonele de potențial pericol în aval de baraj. Procedurile de alertare și/sau evacuare a zonelor din aval ar trebui să fie descrise în planul de acțiune în caz de urgență. De asemenea, este esențial să se stabilească condițiile de bază ale modului de avarie, precum și o modalitate de măsurare a progresiei acestora în mod regulat. Marcarea nivelurilor la care se produce slobozirea, instalarea de baraje pentru a măsura infiltrațiile și colectarea citirilor din puțurile de observație sunt exemple de monitorizare a condițiilor pentru diferite moduri de avarie.

Ulterior, ar trebui stabilit un protocol pentru monitorizarea periodică a condițiilor la baraj, iar rezultatele ar trebui să fie documentate. Inspecția vizuală, în persoană, este de obicei cea mai eficientă, deoarece oferă o imagine mentală pentru referințe viitoare, iar persoana își poate face o „impresie” despre cât de gravă este cu adevărat problema. Descrieri bune, înregistrări de date și fotografii ar trebui să fie făcute și păstrate pentru analiză. Fiecare persoană aflată la fața locului ar trebui să fie informată în detaliu și actualizată cu privire la orice schimbare a condițiilor. În mod ideal, condițiile vor fi observate ca fiind stabile sau în curs de îmbunătățire. În acest caz, ar trebui luate măsuri orientate spre reparații pentru a încerca să se rezolve problema înainte ca aceasta să se dezvolte. Timpul nu este o resursă la fel de crucială în acest caz. Cu toate acestea, dacă se observă o înrăutățire a condițiilor, ar trebui analizate și puse în aplicare cât mai curând posibil opțiunile de intervenție de urgență. În aceste situații ar trebui, de asemenea, să se pună în aplicare o monitorizare continuă, în persoană. În cazul în care situația devine prea periculoasă, protocolul de monitorizare ar trebui modificat pentru a menține personalul în condiții de siguranță. Dacă eforturile continuă pe timpul nopții, asigurați-vă că există un iluminat adecvat pe structura barajului pentru a permite continuarea monitorizării și pentru a menține lucrătorii în siguranță.

În funcție de starea barajului determinată prin monitorizare, trebuie aleasă și pusă în aplicare o reacție adecvată. Atunci când se ia în considerare ce răspuns să se dea în caz de urgență, siguranța publică ar trebui să fie preocuparea numărul unu, urmată de proprietățile din aval și, în cele din urmă, de barajul în sine. În mod obișnuit, cea mai bună acțiune pentru fiecare dintre aceste trei preocupări va fi același răspuns, dar este important să ne amintim că protecția vieții umane este întotdeauna preocuparea numărul unu. Uneori, deteriorarea structurii barajului va fi cel mai sigur răspuns, ca în cazul unei breșe controlate. Agențiile de reglementare și de resurse trebuie să fie contactate și notificate cu privire la situație. După cum s-a menționat anterior, în cazul în care populațiile din aval sunt în pericol, trebuie inițiate eforturi de evacuare. În aproape toate cazurile, procesele de reducere a rezervoarelor ar trebui începute cât mai curând posibil pentru a încerca să ușureze sarcinile hidraulice care acționează asupra barajului. În cazul în care se consideră că starea barajului se deteriorează în mod semnificativ, ar trebui luate măsuri de urgență. Acesta este momentul în care faptul de a avea diverse instrumente și materiale puse deoparte devine foarte valoros. Acțiuni cum ar fi utilizarea sacilor cu nisip pentru a crește bordul liber și pentru a preveni surparea, utilizarea de riprap pentru a preveni eroziunea structurii barajului sau aplicarea unei țesături de filtrare geotextilă pentru a combate formarea de conducte sunt toate exemple de tehnici de intervenție de urgență care pot fi utilizate pentru a încerca să salveze un baraj de la o cedare totală. În unele cazuri, incidentul unui baraj va fi progresat prea mult pentru a se aștepta în mod realist ca o intervenție de urgență să reușească să prevină cu succes cedarea până când aceasta este observată. Astfel de cazuri justifică luarea de măsuri pentru a întârzia cât mai mult posibil ruperea barajului, pentru a oferi cât mai mult timp posibil pentru ca procedurile de urgență și evacuarea să fie puse în aplicare în aval. Familiarizarea cu diferitele tehnici de intervenție înainte de o situație de urgență la un baraj facilitează un răspuns adecvat și în timp util. De asemenea, este important să se asigure că orice acțiune de intervenție „nu va face rău”, deoarece unele acțiuni ar putea accelera cedarea barajului.

După ce situația de urgență a fost rezolvată, ar trebui să se întocmească cât mai curând posibil o documentație a situației și a acțiunilor întreprinse. Aceasta ar trebui să conțină condițiile observate și orice reacții luate pe întreaga durată a situației de urgență. De asemenea, ar trebui să fie cât mai descriptivă posibil și să conțină fotografii, schițe și orice măsurători sau date relevante efectuate. Raportul ar trebui, de asemenea, să recomande orice acțiuni suplimentare, dacă se consideră necesar. Acestea ar putea include inspecții sau reparații suplimentare ale structurii. Copii ale acestui raport ar trebui să fie furnizate proprietarului barajului, precum și întregului personal relevant al agenției de siguranță a barajului.

Lasă un comentariu