Detalii ale cazului numai pentru citire Examinat: Oct 2010

JPC PATOLOGIE SISTEMICĂ

SISTEMĂ DE INTEGRITATE

Septembrie 2019

I-N06

SLIPE A:

Semnalizare (JPC # 1945587): Câine de vârstă și rasă nespecificate

HISTORIE: Țesut de la o masă fluctuantă

DESCRIERE HISTOPATOLOGICĂ: Piele păroasă: Extinzând subcutisul și ridicând dermul și epidermul suprapus se găsește un neoplasm de 1 x 0,3 cm, bine circumscris, necapsulat, slab celular, multichistic, compus dintr-un singur strat de celule poligonale până la aplatizate care căptușește multiple structuri chistice cu diametrul de până la 2 mm, susținut de o stromă fibroasă variabil de densă. Celulele neoplazice au margini celulare indistincte, cu o cantitate moderată de citoplasmă eozinofilăgranulară, care prezintă adesea o sângerare apicală. Nucleii sunt rotunzi și prea ovali, cu cromatină fin punctată și până la 2 nucleoli variabil distinși. Nu se observă figuri mitotice. În mod multifocal, în dermisul adiacent, glandele apocrine sunt ectatice și căptușite cu epiteliu atenuat.

DIAGNOSTICUL MORFOLOGIC: Piele păroasă: Adenom de glandă apocrină, chistică(cistadenom apocrin), rasă nespecificată, canină.

LUCRĂ B:

Semnalizare (JPC#2147438): Vârsta și rasa nespecificate,câine

HISTORIE: Masă ulcerată de la nivelul piciorului

DESCRIERE HISTOPATOLOGICĂ: Piele păroasă: Efectând dermul, ridicând epidermul extensiv ulcerat de deasupra șiinfiltrând subcutisul se găsește un neoplasm infiltrativ necapsulat, slab circumscris, moderat celular, compus din celule poligonale dispuse în tuburi de dimensiuni variabile, dispuse la întâmplare, căptușite cu celule dezorganizate care se adună până la 3-4 straturi de grosime și care formează ocazional mici proiecții papilare. Tubulii neoplazici sunt adesea înconjurați de fibroblaste reactive slab dispuse pe o stromă colagenică densă (desmoplazie). Celulele neoplazice au margini celulare indistincte și o cantitate moderată de citoplasmă eozinofilăgranulară cu sângerări apicale ocazionale. Nucleii sunt neregulat rotunjiți, cu cromatină fin punctată și, în general, cu un nucleol indistinct.Anizocitoza și anizocaroza sunt moderate. Cifrele mitotice sunt în medie una la fiecare câmp de putere 40x. În mod frecvent, tubulii sunt umpluți cu material eozinofilic amorf (produs de secreție), celule epiteliale descuamate, resturi celulare necrotice și neutrofile degenerate. Limfaticele din dermul profund, subcutanat și musculatura subiacentă conțin plute și tubuli de celule neoplazice și agregate ocazionale de neutrofile. Există agregate nodulare perivasculare împrăștiate de limfocite, plasmocite și puține macrofage. Epiderma suprapusă este foarte ulcerată și acoperită de o crustă serocelulară compusă din multe neutrofile viabile și degenerate amestecate cu resturi celulare necrotice eozinofile. Epiderma adiacentă este ușor hiperplazică, cu crestături rete mici, acantoză ușoară, spongioză, edem intracelular și hiperkeratoză ortokeratozică ușoară multifocală.

DIAGNOSTIC MORFOLOGIC: Piele păroasă, picior (pe contribuabil): Glandadenocarcinom apocrin, rasă nespecificată, canin.

DISCUȚIE GENERALĂ:

– Glandele sudoripare au fost împărțite în mod tradițional în apocrine sau ecrine, deși recent au fost propuși termenii epitrichial și, respectiv, atrichial (din cauza unor întrebări legate de modul de secreție

– Cele mai multe glande apocrine sunt epitrichiale (canalele se termină în infundibulul folicular), în timp ce cele ecrine sunt atrichiale (canalele se termină la suprafața pielii)

– Glandele apocrine secretă prin secreție prin decapitare (sângerare apicală), care utilizează mai degrabă citoscheletul decât mecanismele de secreție celulară tipice

– Cernoase, anale, și glandele mamare sunt glande apocrine modificate

– Glandele apocrine proliferative sunt cele mai puțin frecvente tumori cutanate anexe ale câinilor și sunt relativ mai frecvente la pisici; ele variază de la hiperplastice la maligne

– Adenoamele glandelor apocrine: Pot fi chistice (AKA cistadenom),secretorii sau ductulare (I-N07, variantele clasice sau solid- chistice)

– Cistadenomurile apocrine și adenoamele secretorii:

– Frecvent localizate pe cap,gât și pe trunchiul dorsal la câini și pe cap la feline

– Pisicile persane și himalayene pot face cistadenom multiplu pe pleoape sau pe canalele urechii

– Marele Pirineu, chow chow chow, malamute,câinii ciobănești englezi bătrâni și pisicile persane sunt predispuși la adenoame secretorii și cistadenomuri

– Carcinoamele glandelor apocrine:

– Pot fi subclasificate în același mod ca și adenoamele, dar au mai multe caracteristici de malignitate

– Adenocarcinoamele apocrine:

– Neobișnuite la câine și pisică

– Apar mai frecvent pe picioare

– Câinii cu adenocarcinoame ale glandelorapocrine ale sacului anal (I-N08) pot prezenta hipercalcemie umorală de malignitate (HHM) legată de creșterea concentrațiilor de PTH-rp (parathyroidhormone related protein)

CONCLUZII CLINICE TIPICE:

– Adenom apocrin: De obicei solitar, alopecic, +/- ulcerat, conține lichid gelatinos de culoare clară până la maro

– Adenocarcinom apocrin: De obicei solitar, +/- consistență fluctuantă; poate fi slab circumscris

REPERCUPERAREA GROSĂTURILOR TIPICE:

– De obicei un nodul unic, crescut, frecvent alopecic, uneori ulcerat 0.5-10cm în diametru

– Poate avea o nuanță albastră-violetă atunci când este observat prin epidermă

– Cel mai frecvent pe gât, cap,trunchiul dorsal și membre

REZULTATE LUMINOSCOPICE TIPICE:

– Hiperplazie/chist apocrin

– Grupuri de glande apocrine dilatateîn apropierea foliculilor

– Se crede că apar din cauza blocării conductelor

– Seamănă cu un epiteliu normal cu proliferare foarte ordonată

– Adenom apocrin

– Poate fi acinar, tubular,sau papilare

– Una sau mai multe cavități chistice căptușite de un epiteliu cuboidal sau columnar bine diferențiat, cu nuclei localizați la bază, deseori cublemizare apicală

– Poate avea câțiva tubuli căptușite de un strat dublu ordonat de epiteliu cuboidal

– Proiecțiile papilare în tubuli pot ajuta la diferențierea adenomului de hiperplazie

– Rata mitotică scăzută; nu există nucleotipie; lipsește infiltrarea

– Apocrineadenom mixt/complex

– Zone de proliferare mioepitelială (complex) cu diferențiere mixoidă și condroidă (mixt); oseosmetaplazia este rară

– Similar cu tumorile mamare mixte benigne (vezi R-N14 pentru discuții privind neoplazia mamară)

– Adenocarcinoame apocrine (solide,chistice, sau tubular/ductal)

– Local agresiv și infiltrativîn derm, subcutanat și mușchi

– Rata mitotică ridicată, atipia nucleară,pierderea polarității celulare; sângerarea apicală este rară

– Desmoplazia fibroasă și invazia limfatică sunt frecvente

– Apocrineadenocarcinom mixt/complex

– Bine diferențiat mioepitelialproliferare mioepitelială cu diferențiere mixoidă și condroidă și invazie stromală prin componenta epitelială glandulară

– Metaplazia osoasă este rară

DIAGNOSTICĂ ADDIȚIONALĂ:

– Constatări citologice înneoplasmele de origine apocrină:

– Grupuri de celule epiteliale bazaloide care pot fi palisate și pot avea un N:C ușor mai mic decât alte celule epiteliale bazaloide;

– Globule citoplasmatice albastre spre verde spre negru sunt sugestive pentru originea apocrină, acestmaterial poate fi, de asemenea, în fundal și în interiorul macrofagelor;

– Nucleii pot fi excentrici sugerând localizarea bazală

– Imunohistochimie:

– CK7, CK8, CK18 și CK19 suntexprimate în celulele luminale din glandele apocrine normale și sunt prezente și în tumorile inapocrine

– CK5/6, CK14, p63 și SMA suntexprimate în celulele mioepiteliale

– CK14 și vimentina sunt exprimate în celulele mioepiteliale ale glandelor apocrine; pierderea CK14 și a vimentinei în carcinoamele apocrine

– Carcinoembryonicantigenul (CEA) este exprimat pe suprafața interioară a glandei apocrine

– SMA și p63 pot distinge glandele glandulare de cele ductulare (pozitiv în celulele mioepiteliale ale glandelor)

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL:

– Adenoamele/adenocarcinoamele glandei mamare pot fi identice cu adenomul/carcinomul apocrin, deoarece glandele mamare sunt glande apocrine modificate; diferențierea se bazează de obicei pe localizarea și prezența glandei mamare adiacente

– Poate fi dificil de distins adenoamele apocrine de carcinoame deoarece primele pot fi active din punct de vedere mitotic

PATOLOGIE COMPARATIVĂ:

– Caii: Rare; pinii& vulvei sunt localizări relativ frecvente

– Bovine: Rare

– Iepuri: Carcinoamele apocrine sunt tumori cutanate rare

– Dihorii cu picioare negre: apocrinetumorile (adenom și adenocarcinom) reprezintă 36% din neoplazii într-un studiu

1. Goldschmidt MH, Goldschmidt KH. Tumori epiteliale și melanocitare ale pielii. În: The Skin Skin of the Skin: Meuten DJ, ed. Meuten DJ. Tumori la animalele domesticeAnimale. Ediția a 5-a. Somerset, NJ: John Wiley & Sons, Inc.; 2017: 115-120.

2. Goldschmidt MH, Munday JS, Scruggs JL, Klopfleisch R,Kiupel M. În: Kiupel M, ed., Ed. Surgical Pathology of Tumors of DomesticAnimals, Volume 1: Epithelial Tumors of the Skin (Patologia chirurgicală a tumorilor animalelor domestice, Volumul 1: Tumori epiteliale ale pielii). Washington DC, C.L DavisFoundation; 2019: 91-105, 151-152, 157-163.

3. Gross TL, Ihrke PJ, WalderWJ, Affolter VK. Tumori ale glandelor sudoripare. În: T.S: SkinDiseases of the Dog and Cat, 2nd ed.Ames, IA: Blackwell Publishing; 2005:665-691.

4. Hargis AM, Myers S. Theintegument. În: S: Zachary JF, ed. Pathologic Basis of Veterinary Disease.Ediția a 6-a., St. Louis, MO: Elsevier; 2017:1119

5. KokMK, Chambers JK, Ong SM, Nakayama H, Uchida K. Hierarchical Cluster Analysis ofCytokeratins and Stem Cell Expression Profiles of Canine Cutaneous EpithelialTumors. Vet Pathol. 2018;55(6):821-837.

6. MauldinEA și Peters-Kennedy J. Integumentary system. În: In: Maxie MG, ed. Maxie MG. Jubb,Kennedy, and Palmer’s Pathology of Domestic Animals (Patologia animalelor domestice). Vol 1. 6th ed. Philadelphia,Pennsylvania: Elsevier; 2015:718-720.

7. PieperJB, Stern AW, LeClerc SM, Campbell KL. Expresia coordonată a citokeratinelor 7 și 14, a vimentinei și a Bcl-2 în epitelialtumori și chisturi cutanate canine. J Vet Diagn Invest. 2015;27(4):497-503.

8. ScottDW, Miller WH, Griffin CE. Muller & Muller & Kirk’s Small Animal Dermatology.7th ed. Elsevier, St. Louis, Missouri, 2013 pp.730-731.

.

Lasă un comentariu