Dreptul civil este un corp de norme care definește și protejează drepturile private ale cetățenilor, oferă căi de atac care pot fi solicitate în cazul unui litigiu și acoperă domenii de drept cum ar fi contractele, delictele, proprietatea și dreptul familiei. Dreptul civil derivă din legile Romei antice, care a folosit doctrinele pentru a dezvolta un cod care stabilea modul în care vor fi soluționate problemele juridice. Pentru a explora acest concept, luați în considerare următoarea definiție a dreptului civil.
Definiția dreptului civil
- Substantivat. Ansamblul de legi care guvernează chestiunile private obișnuite, separat de legile care prezidează asupra chestiunilor penale, militare sau politice.
- Substantivat. Ansamblul de legi care guvernează drepturile private sau civile, asigurând repararea greșelilor prin compensarea persoanei sau a entității care a fost nedreptățită, mai degrabă decât prin pedepsirea celui care a greșit.
Origine: Late circa 1400 Late Middle English jus cilile
Ce este dreptul civil
Împăratul Iustinian I a condus Roma antică din 527 d.Hr. până în 565 d.Hr. Una dintre moștenirile sale de durată este rescrierea dreptului roman în „Corpus Juris Civilis”, („Corpus Juris Civilis”), care încă servește ca bază pentru sistemele moderne de drept civil din întreaga lume.
În Statele Unite, dreptul civil are câteva sensuri diferite. În cea mai mare parte a Statelor Unite, dreptul civil este sinonim cu „common law” sau cu „legea făcută de judecători”, care se bazează pe deciziile anterioare ale instanțelor pentru a determina rezultatul cazurilor. Principiul care guvernează este „Stare Decisis”, ceea ce înseamnă că rezultatul unui proces depinde de rezultatele unor cazuri similare anterioare.
Drept civil vs. drept penal
Dreptul civil și dreptul penal au scopuri diferite în sistemul juridic din Statele Unite. Scopul principal al dreptului civil este de a soluționa litigiile și de a oferi despăgubiri pentru o persoană prejudiciată de actele sau comportamentul altcuiva. Scopul principal al dreptului penal este de a preveni un comportament indezirabil și de a-i pedepsi pe cei care comit un act considerat indezirabil de către societate.
În dreptul civil, persoana vătămată este cea care introduce acțiunea în justiție. Prin contrast, în dreptul penal, guvernul este cel care depune acuzațiile. Persoana vătămată poate depune o plângere, dar guvernul este cel care decide dacă trebuie depuse acuzații penale. O încălcare a dreptului penal este considerată o infracțiune împotriva statului sau a guvernului federal și reprezintă o încălcare a dreptului public, mai degrabă decât a dreptului privat. Cazurile de drept civil se referă doar la dreptul privat. În unele cazuri, o persoană poate fi îndreptățită să depună o plângere, având încredere în sistemul juridic pentru a pedepsi infractorul prin urmărire penală, în timp ce inițiază un proces civil pentru a primi despăgubiri pentru daunele făcute de infractor.
O altă diferență esențială între dreptul civil și dreptul penal este reprezentată de standardele de probă necesare pentru a ajunge la un verdict. Un reclamant trebuie să dovedească cazul său de drept civil doar printr-o „preponderență a probelor”. Acest standard presupune ca reclamantul să convingă instanța că, pe baza probelor prezentate la proces, este „mai probabil decât nu” ca afirmația reclamantului să fie adevărată.
În schimb, standardul de probă este mai ridicat în procedurile de drept penal. Statul trebuie să își dovedească cazul „dincolo de orice îndoială rezonabilă”. Motivul pentru acest standard mai ridicat se datorează faptului că libertatea unei persoane este în joc și credinței fundamentale că a condamna o persoană nevinovată este mai rău decât a permite ca o persoană vinovată să fie liberă.
Branches of Civil Law
Cazurile de drept civil sunt împărțite în patru categorii principale, fiecare acoperind o serie de probleme. A se vedea mai jos tipurile de cauze civile și exemplele de drept civil corespunzătoare.
Dreptul contractual
Dreptul contractual se ocupă de acordurile dintre două sau mai multe părți, fiecare dintre acestea fiind obligată să își respecte partea sa din acord. De exemplu, două părți încheie un contract de închiriere a unui apartament. Locatorul are dreptul de a folosi apartamentul, iar proprietarul primește banii de chirie drept compensație. În cazul în care una dintre părți încalcă oricare dintre prevederile contractului, aceasta a comis o faptă civilă cunoscută sub numele de „încălcare a contractului”. În general, contractele pot fi orale sau scrise, însă există anumite tipuri de contracte care trebuie să fie puse în scris.
Dreptul civil
Dreptul civil este o ramură a dreptului civil care se referă la vătămările corporale și la infracțiunile civile. Un delict este o greșeală civilă, săvârșită de o persoană sau de o entitate față de o altă persoană sau entitate, care are ca rezultat o vătămare corporală sau o pagubă materială și care implică frecvent o compensație monetară pentru partea vătămată. Există trei categorii de delicte: neglijența, delictul intenționat și răspunderea obiectivă.
Neglijența este un delict neintenționat, la care există patru elemente care trebuie îndeplinite.
- Obligație. Pârâtul avea datoria de a acționa într-un mod rezonabil
- Încălcarea datoriei, ceea ce înseamnă că pârâtul nu a acționat în mod rezonabil
- Cauzalitate. Încălcarea datoriei de către pârât trebuie să fie cauza prejudiciului sau a pierderii reclamantului
- Daune. Pierderi bănești, materiale sau de altă natură
Un delict intenționat este o faptă ilicită deliberată în care pârâtul a acționat cu intenția de a provoca un prejudiciu sau o vătămare. Câteva exemple de delicte intenționate includ: lovire și alte violențe, detenție falsă, fraudă, invadarea vieții private și provocarea intenționată a stresului emoțional.
Răspunderea strictă este un delict care nu necesită neglijență reală sau intenția de a vătăma. Ea se bazează pe o obligație absolută sau „strictă” de a se asigura că ceva este sigur. Răspunderea strictă intră frecvent în joc în cazul activităților periculoase, cum ar fi bungee jumping. Compania care deține corzile elastice sau care oferă această activitate consumatorilor are obligația absolută de a se asigura că aceste corzi elastice sunt intacte, că sunt agățate corect și că sunt pregătite să funcționeze în siguranță. În cazul în care un consumator este rănit din cauză că sfoara se rupe sau se desface, compania este răspunzătoare pentru vătămare în temeiul răspunderii stricte.
Dreptul proprietății
Dreptul proprietății acoperă atât proprietatea personală, cât și proprietatea imobiliară. Proprietatea personală poate fi tangibilă, cum ar fi bijuteriile, animalele și mărfurile, sau intangibilă, cum ar fi brevetele, drepturile de autor, acțiunile și obligațiunile. Proprietatea imobiliară se referă la terenuri și la orice lucru construit pe acestea care nu poate fi îndepărtat cu ușurință, precum și la tot ceea ce se află sub suprafața terenului, cum ar fi petrolul și mineralele. Există două tipuri de delicte din dreptul proprietății: încălcarea proprietății și conversia.
- Încălcarea proprietății mobiliare se referă la faptul că un pârât interferează în mod intenționat și fizic cu dreptul reclamantului la posesia și utilizarea bunurilor sale personale.
- Încălcarea proprietății funciare are loc atunci când un pârât intră pe proprietatea privată a reclamantului fără consimțământul acestuia.
- Conversia se referă la faptul că un pârât îl privează pe reclamant de proprietatea sa personală fără consimțământul reclamantului și apoi folosește proprietatea reclamantului ca fiind a sa.
De exemplu, o doamnă își vede vecina plantând flori în grădina sa și observă că are cinci containere de flori în plus, fără a avea unde să le planteze. Doamna decide că și ea ar dori să aibă flori în grădina sa și ia recipientele de flori rămase fără să ceară permisiunea vecinei. Doamna a privat-o pe vecină de florile ei, plantându-le în schimb în propria grădină. Doamna a comis o conversiune.
Dreptul familiei
Dreptul familiei este ramura dreptului civil care se ocupă cu căsătoria, divorțul, anularea, custodia copiilor, adopția, nașterea, pensia alimentară și orice alte probleme care afectează familiile. Această ramură a dreptului civil este unică prin faptul că nu există neapărat o persoană care a comis o greșeală civilă. Acest lucru este valabil în special în statele care au divorțuri fără vină. Instanța de familie se implică în împărțirea bunurilor și a finanțelor după un divorț, în stabilirea custodiei copiilor, a pensiei de întreținere pentru copii și a pensiei de întreținere pentru soț și soție, printre altele. Unele domenii mai noi care intră sub umbrela dreptului familiei sunt căsătoria între persoane de același sex, concepția artificială, maternitatea surogat, fertilizarea in vitro și pensia alimentară.
Exemplu de caz civil
În timp ce procesul împotriva McDonald’s a ținut prima pagină a ziarelor naționale, faptele cazului privind neglijența, produsul defect și încălcarea garanției implicite constituie un caz civil fascinant.
Liebeck v. McDonald’s Restaurants CV-93-02419, 1995 (N.M. Dist, Aug. 18, 1994)
Acest caz a început când Stella Liebeck, în vârstă de 79 de ani, care era pasageră în mașina nepotului ei, a cumpărat o ceașcă de cafea de la McDonald’s drive-through. În timp ce mașina era încă parcată, Liebeck a scos capacul de la ceașcă pentru a adăuga niște cremă în cafea, scăpând din greșeală ceașca și vărsând cafeaua fierbinte pe poala ei. Liebeck a suferit arsuri de gradul trei, cu țesuturi profunde pe picioare, care au necesitat mai multe intervenții chirurgicale și grefe de piele.
Liebeck a intentat un proces civil împotriva McDonald’s pentru rănile suferite, în baza răspunderii stricte și a neglijenței. Acest caz a fost controversat în sensul că mass-media a prezentat procesul civil al lui Liebeck ca fiind frivol, deoarece a dat în judecată pentru că cafeaua era prea fierbinte. Cu toate acestea, daunele aduse corpului ei, durerea și suferința, pierderea de venituri și pierderea plăcerii de a trăi din cauza durerii au fost reale și a avut câștig de cauză în instanță. Juriul a constatat că produsul pârâtului (cafeaua) era defect (prea fierbinte pentru a fi consumată) și că acest lucru a constituit o încălcare a garanției implicite (presupunerea că cafeaua poate fi consumată în siguranță). Juriul a constatat, de asemenea, că Liebeck a fost vinovată în proporție de douăzeci la sută pentru rănile suferite.
Termeni înrudiți
- Preponderența probelor – standardul de probă utilizat în majoritatea proceselor civile; juriul este instruit să dea dreptate părții care are probele mai puternice, chiar dacă acestea sunt doar marginal mai puternice decât cele ale celeilalte părți.
- Dincolo de un dubiu rezonabil – standardul de probă utilizat în procesele penale; o persoană rezonabilă ar crede că acuzatul este vinovat de infracțiune; un standard mai ridicat decât cel utilizat în dreptul civil.
- Common Law – corpul de legi care se bazează pe decizii judiciare.
- Stare Decisis – doctrina care impune judecătorilor să folosească cazuri anterioare ca precedent pe baza căruia să decidă cazurile curente.
- Jurisprudență – legea creată de judecători; legea care se găsește în colecții de cazuri raportate.
- Chattels – un element de proprietate tangibilă, mobilă; posesiuni care pot fi mutate dintr-un loc în altul.
- Locator – o persoană care dă în leasing sau închiriază o proprietate; un proprietar.
- Locatar – o persoană căreia i se acordă un contract de leasing; un chiriaș sau un locatar.