Peste 78% dintre pacienții cu tulburare depresivă majoră îndeplinesc criteriile DSM-5 pentru anxietate, potrivit unui studiu publicat în Depression and Anxiety.
Specificatorul DSM-5 pentru anxietatea anxioasă a fost introdus pentru a recunoaște semnificația clinică a anxietății pentru pacienții cu depresie, dar studiile recente care susțin validitatea specificatorului au folosit scale dintr-o bază de date existentă, mai degrabă decât măsuri concepute pentru a evalua criteriile DSM-5 pentru anxietatea anxioasă.
În cadrul proiectului Rhode Island Methods to Improve Diagnostic Assessment and Services (MIDAS), cercetătorii actuali au examinat validitatea specificatorului prin intermediul unui interviu semistructurat cu 260 de participanți (70,0% femei, 26,5% bărbați și 3,5% pacienți transsexuali; vârsta medie=38,0, SD=14,3) diagnosticați cu tulburare depresivă majoră din august 2015 până în ianuarie 2018. Participanții au completat măsuri de auto-raportare, iar nivelurile lor de anxietate, depresie și iritabilitate au fost evaluate cu ajutorul scărilor de evaluare a clinicianului.
Rezultatele au arătat că 78,1% (n=203) dintre cei 260 de participanți au îndeplinit criteriile DSM-5 pentru anxietate. Tulburările de anxietate au fost mai răspândite în rândul acestor participanți, în special tulburarea de anxietate generalizată, agorafobia și tulburarea de panică. Aceștia au obținut, de asemenea, scoruri mai mari la măsurătorile de furie, anxietate și depresie și au raportat rate mai mari de tulburări legate de consumul de substanțe, capacități mai slabe de adaptare și o funcționare mai slabă în săptămâna anterioară evaluărilor, în comparație cu participanții care nu îndeplineau criteriile pentru anxietate.
Continuați lectura
După controlul prezenței tulburărilor de anxietate, anxietatea anxioasă a fost în continuare asociată cu scoruri mai slabe de coping și funcționare la Chestionarul de remisiune a depresiei (β =0.16, P =.023 și β =0.22, P =.003, respectiv), dar nu și cu funcționarea din ultima săptămână sau cu tulburarea de consum de droguri conform interviului Schedule for Affective Disorders and Schizophrenia (SADS) (β =0.13, P =.074 și β =0.14, P =.061, respectiv).
Nu au existat diferențe între cele 2 grupuri în ceea ce privește ideația suicidară, durata episodului sau zilele de absență de la locul de muncă și, de asemenea, nu au fost mai predispuși să aibă un istoric de tentativă de suicid (36,4% vs 26,3%, χ2 =2,03, n.s.) sau spitalizare psihiatrică (42,4% vs 31,6%, χ2 =2,16, n.s.).)
Investigatorii studiului concluzionează că, deși studiul a fost limitat deoarece participanții au fost în principal de sex feminin și de culoare albă cu asigurare de sănătate, constatările care indică „faptul că prezența unei tulburări de anxietate a fost asociată cu un coping mai slab după controlul prezenței distresului anxios… sugerează că distresul anxios nu este redundant cu diagnosticarea unei tulburări de anxietate, deoarece ambele captează o varianță unică cu variabile externe.”
.