Fructul interzis: Curioasa istorie timpurie a merelor

În primele zile de Economie 101, ne putem aștepta să învățăm despre lanțul global de aprovizionare. Aceasta este prima dată când mulți încep să înțeleagă că, de exemplu, merele din bolul lor de fructe nu s-au materializat ca prin magie pe rafturile magazinului alimentar local, ci mai degrabă printr-un sistem complex de coordonare. Merele din plăcinta bunicii tale ar fi putut fi culese într-o fermă chineză, de exemplu.

Dar ce se întâmplă cu copacii din acea fermă chineză? Nici ei nu s-au materializat în mod magic.

În timp ce cei mai mulți pot înțelege natura lanțului de aprovizionare al produselor noastre, puțini înțeleg natura sa evolutivă

Cercetătorul Robert Spengler a petrecut un deceniu și jumătate căutând semințe de mere în încercarea de a răspunde la această întrebare.

Citește mai multe aici: Comerțul global 2019: Legați-vă centurile de siguranță!

Întoarcerea la început

Spengler, care este directorul sistemului de laboratoare de arheobatonică de la Institutul Max Planck pentru Știința Istoriei Umane, a urmărit istoria mărului de la originile sale sălbatice la distribuția sa pe Drumul Mătăsii până în prezent.

„Atât dovezile genetice, cât și cele fosile par să sugereze că soiurile cu fructe mari par să se întoarcă la sfârșitul Miocenului”, a declarat Spengler pentru DW. „Așa că, probabil, între nouă și șapte milioane de ani în urmă ar fi o estimare bună.”

Oamenii nu existau în acel moment, totuși, așa că cine – sau ce – a răspândit semințele? Pentru fructele mai mici, cum ar fi cireșele, păsările au fost principalii răspânditori de semințe. Dar păsările nu au putut dispersa semințele fructelor mai mari, cum ar fi merele și perele, ceea ce înseamnă că altceva a făcut treaba.

Spengler și alți cercetători suspectează că megafauna, adică animalele mari, cum ar fi caii, asociate cu Pleistocenul sau Epoca de Gheață, au transportat și dispersat semințele, la fel cum o fac și astăzi.

În ceea ce privește evoluția fructului, „pare să fie un proces mult mai rapid”, spune Spengler, „și a avut loc prin încrucișarea diferitelor grupuri sau neamuri între ele, sau prin hibridare”.

Citește mai multe aici: China propune „Drumul Polar al Mătăsii” prin Arctica pentru a eficientiza comerțul

Rolul animalelor în evoluție

Rolul animalelor în domesticirea plantelor este adesea trecut cu vederea, a spus Spengler.

Potrivit cercetărilor sale, evoluția merelor a avut loc cu mult înainte ca oamenii să înceapă să le domesticească. Dovezile paleontologice urmăresc primele origini ale fructului până acum 9 milioane de ani, în timpul Miocenului târziu.

Pentru fructele mai mici, cum ar fi cireșele, păsările au fost principalii răspânditori de semințe. Dar păsările nu au putut dispersa semințele fructelor mai mari, cum ar fi merele și perele, ceea ce înseamnă că altceva a făcut treaba. Dar ce?

Spengler bănuiește că megafauna – animale uriașe, cum ar fi caii, asociate cu Pleistocenul, sau Epoca de Gheață – a transportat și a împrăștiat semințele la fel cum o fac și astăzi. Cercetările sale indică faptul că semințele de măr au fost împrăștiate mai departe și mai larg în această perioadă decât în ultimii 10.000 de ani.

Acest lucru sugerează că multe dintre megafaunele care au răspândit semințele au dispărut după Epoca de Gheață.

Citește mai multe aici: Tot ce ați vrut vreodată să știți despre ananas

Primele mere moderne au fost descoperite în munții Tien Shan din Kazahstan, spune Spengler, alte populații de mere sălbatice fiind găsite în „zone de refugiu glaciar”, adică zone în care plantele au supraviețuit în timpul erei glaciare. Astfel de zone au fost descoperite în locuri precum Franța, Germania și Italia de astăzi.

Cercetarea lui Spengler sugerează că genetica mărului modern poate fi urmărită până la rutele comerciale de pe Drumul Mătăsii, care conectau Estul și Vestul, unde comercianții și fermierii le-au cultivat prin hibridare.

Hibridizarea este un proces facilitat de om în care ramurile copacilor sunt „altoite”, sau conectate fizic, cu alți copaci.

Citește mai multe aici: Raport: Țările UE vor fi strâmtorate de Noul Drum al Mătăsii al Chinei

Semnificație culturală

La un moment dat, în timpul expansiunii mărului în jurul globului, fructul a devenit mai mult decât o altă sursă de hrană.

În Biblie, fructul mâncat de Eva este adesea portretizat ca un măr, în timp ce în „Nopțile Arabe”, un măr magic poate vindeca orice boală. În mitologia nordică, „mărul de aur” le oferă zeilor nemurirea. În timpurile moderne, folclorul ne spune că, dacă mâncăm un măr pe zi, putem ține doctorul departe. Iar la momentul redactării acestui articol, cea mai valoroasă marcă din lume este – ați ghicit – Apple.

Spengler spune că teoria sa personală este că fructul a fost pur și simplu foarte bine adaptat la climele din nordul Europei.

„Merele au devenit foarte populare în nordul Europei înainte de perioada colonială și apoi s-au răspândit pe scară largă în întreaga lume”, spune el. „Probabil că se datorează în parte acestei abilități de a domina pur și simplu întreaga emisferă nordică temperată a lumii, dar și pentru că sunt fructe minunate.”

În ceea ce privește propriul său interes pentru mere, el spune că este dublu: Pe lângă faptul că au un gust bun, merele „sunt deosebit de interesante pentru că ne oferă o modalitate de a critica înțelegerea mai largă a domesticirii plantelor.”

Așa că data viitoare când veți mușca dintr-un măr, poate vă veți gândi la Kazahstan, unde merele de astăzi își au originea…. și la animalele mari care le-au răspândit semințele cu mult înainte ca noi, oamenii, să ajungem aici.

.