Glosar de cercetare socială

Glosar de cercetare socială A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z Home Referință de citare: Harvey, L., 2012-20, Social Research Glossary, Quality Research International, http://www.qualityresearchinternational.com/socialresearch/ Acest glosar este un glosar dinamic, iar autorul va primi cu plăcere orice sugestie de adăugare sau modificare prin e-mail. Pagina actualizată la 19 decembrie, 2019 , © Lee Harvey 2012-2020.

Un post…ritm alert de conjecturi și surprize

Inducția analitică

definiție de bază

Inducția analitică implică căutarea sistematică a dovezilor falsificatoare prin examinarea unor cazuri care diferă în moduri cunoscute, și modificarea teoriei până când nu se mai pot găsi dovezi neconfirmative.

context explicativ

analiză analitică

Flick (2006) a scris:

O strategie de cercetare de colectare și analiză a datelor care ia în mod explicit cazul deviant ca punct de plecare pentru testarea modelelor sau teoriilor dezvoltate în cercetare. Ea poate fi caracterizată ca o metodă de interpretare sistematică a evenimentelor, care include procesul de generare a ipotezelor, precum și de testare a acestora. Instrumentul său decisiv este analiza excepției sau a cazului care deviază de la ipoteză. Această procedură, introdusă de Znaniecki în 1934, de căutare și analiză a cazurilor deviante se aplică după ce a fost elaborată o teorie preliminară (ipoteză, tipar sau model). Inducția analitică, mai presus de toate, este orientată spre examinarea teoriilor și cunoștințelor prin analiza sau integrarea cazurilor negative.

Smelser (2001) a scris:

Inducția analitică (IA) este o logică de cercetare utilizată pentru a colecta date, a dezvolta analiza și a organiza prezentarea rezultatelor cercetării. Obiectivul său formal este explicația cauzală, o specificare a condițiilor necesare individual și suficiente în comun pentru apariția unei anumite părți a vieții sociale. IA necesită redefinirea progresivă a fenomenului care trebuie explicat (explanandum) și a factorilor explicativi (explanans), astfel încât să se mențină o relație perfectă (uneori numită „universală”). Cazurile inițiale sunt inspectate pentru a localiza factorii comuni și explicațiile provizorii. Pe măsură ce sunt examinate noi cazuri și ipotezele inițiale sunt contrazise, explicația este reelaborată în unul sau în ambele moduri. Definiția explanandumului poate fi redefinită astfel încât cazurile problematice fie să devină compatibile cu explanans, fie să fie plasate în afara domeniului de investigare; sau explanansul poate fi revizuit astfel încât toate cazurile fenomenului țintă să prezinte condițiile explicative. Nu există nicio valoare metodologică în acumularea de cazuri de confirmare; strategia este exclusiv calitativă, căutând întâlniri cu noi varietăți de date pentru a forța revizuiri care vor face ca analiza să fie validă atunci când este aplicată la o gamă din ce în ce mai diversă de cazuri. Investigația continuă până când cercetătorul nu mai poate urmări în mod practic cazurile negative.

Vezi, de asemenea, o înregistrare video a unei prezentări a profesorului Martyn Hammersley: Ce este inducția analitică? (prezentarea durează 25 de minute)

probleme asociate
domenii conexe

Vezi și

falsificaționism

inducție

Researching the Real World Section 2.2.1.4

Surse Flick, U., 2006, „Analytic induction” în Jupp, V (Ed.) „The Sage Dictionary of Social Research Methods”, disponibilitate restricționată la http://srmo.sagepub.com/view/the-sage-dictionary-of-social-research-methods/n4.xml, verificată la 29 mai 2019.

Smelser, N.J., 2001, ‘Analytic induction’, în Smelser, N.J. și Baltes, P.B., 2001, (Eds.), International Encyclopedia of the Social and Behavioral Sciences, disponibil la http://www.sscnet.ucla.edu/soc/faculty/katz/pubs/Analytic_Induction.pdf, verificat la 29 mai 2019.

.