Abstract
Conservatorismul este un termen a cărui utilitate este egalată doar de capacitatea sa de a deruta, denatura și irita.2 Este folosit ca termen care descrie seturi de idei politice, o tradiție particulară în istoria gândirii politice care emană din reacția la ideile Iluminismului și la evenimentele Revoluției Franceze și este asociat în special cu scrierile lui Edmund Burke. Este, de asemenea, utilizat pentru a descrie activitatea politică și ideile celor asociați cu grupuri sau partide care se proclamă conservatoare, chiar dacă ideile și acțiunile lor pot fi foarte îndepărtate de ideile și principiile îmbrățișate în tradiția menționată mai sus. Conservatorismul este, de asemenea, utilizat pentru a descrie grupuri de atitudini sau idei, cum ar fi dragostea și respectul pentru autoritate, tradiție, religie și naționalism. În mod frecvent nu se face nicio încercare de a separa atitudinile și acțiunile conservatoare, astfel încât conservatorismul „temperamental” poate fi folosit pentru a descrie opiniile, acțiunile și chiar stilul de viață al indivizilor și grupurilor.3 Aceste diverse utilizări ale termenului sunt toate utilizate și acceptate pe scară largă de către oamenii de pe stradă, precum și de către conservatori și cercetători. Toți au o preocupare comună pentru păstrarea instituțiilor și tradițiilor existente, dar acest lucru nu a diminuat ambiguitatea și confuzia frecvente în utilizarea termenului.4
.