Istmul aortic (AoI) este un bazin fetal unic, cu o formă de undă care reflectă fiziologia sa hemodinamică complexă. Componenta sistolică reprezintă ejecția sistolică ventriculară stângă și dreaptă, iar componenta diastolică reprezintă impedanța vasculară comparativă în aval între circulația fetală brahiocefalică și cea subdiafragmatică. Au fost concepuți mai mulți indici pentru a cuantifica diferite componente ale formei de undă, inclusiv indicele de pulsatilitate, indicele de rezistență, indicele de flux istmic și, recent, indicele sistolic istmic. Au existat studii preliminare promițătoare care au aplicat acești indici atât la patologiile cardiace (congenitale), cât și la cele extracardiacale, inclusiv la restricția de creștere intrauterină și la sindromul de transfuzie gemelară. Cu toate acestea, originea multifactorială a formei de undă s-a dovedit a fi o provocare, iar dificultatea de a separa diferitele componente ale formei de undă ar putea explica faptul că evaluarea AoI nu are o utilitate clinică clară. Cercetări suplimentare sunt în curs de desfășurare pentru a realiza întregul potențial al acestui vas în condiții patologice cardiace fetale și hemodinamic compromise. În acest articol de sinteză prezentăm originea fiziologică a acestei forme de undă Doppler, descriem în detaliu diferiții indici publicați, rezumăm literatura publicată până în prezent și, în cele din urmă, prezentăm potențialele cercetări viitoare și, sperăm, aplicațiile clinice.