Abstract
Ca principiu general de drept, un proprietar are dreptul la libertatea de a se bucura de proprietatea sa fără a fi afectat de zgomot. Cu toate acestea, unui proprietar îi revine, de asemenea, obligația de a-și exercita atribuțiile în limitele normale și acceptabile ale rezonabilității și de a nu încălca dreptul altor proprietari de a se bucura de proprietatea lor. În cazul în care un proprietar depășește această exercitare rezonabilă a dreptului de proprietate, comportamentul său creează un prejudiciu pentru vecinul său, care poate face obiectul unei acțiuni în justiție în conformitate cu principiile dreptului de vecinătate. Legile privind deranjul fac parte din dreptul de vecinătate care prevede normele și reglementările privind modul în care proprietarii ar trebui să își folosească proprietățile. Dreptul de vecinătate există ca un mecanism de echilibrare a drepturilor vecinilor, în special atunci când există interese concurente. Orice sunet care afectează sau poate afecta sau poate afecta confortul sau liniștea unei persoane rezonabile, cum ar fi clopotele bisericilor sau sunetul instrumentelor muzicale sau al amplificatoarelor de sunet, se califică drept deranjament sonor care poate fi reglementat la nivel național, provincial sau local prin intermediul unor reglementări și regulamente adecvate de control al zgomotului. În ianuarie 1992, ministrul afacerilor de mediu a promulgat regulamentele privind controlul zgomotului în temeiul secțiunii 25 din Legea 73 din 1989 privind conservarea mediului. Din 1996, în conformitate cu anexa 5 din Constituție, provinciile individuale au fost responsabile pentru administrarea acestor reglementări și au adoptat propriile reglementări privind controlul zgomotului. În conformitate cu Constituția, municipalitățile au, de asemenea, autoritate legislativă în ceea ce privește aspectele prevăzute în partea B din anexa 5, care includ deranjul public și poluarea fonică. Constituția prevede că municipalitățile vor administra noxele cauzate de zgomot cu sprijinul și supravegherea guvernului provincial. Diferite municipalități au adoptat regulamente privind zgomotul și deranjul sonor.
Cu toate acestea, sunetul liturgic al clopotelor bisericilor în sens tradițional face parte din exercitarea legitimă a unei convingeri religioase și este un mod în care credincioșii își pot manifesta convingerile. Sunetul regulat al clopotelor în aceste scopuri nu ar trebui să fie considerat ca reprezentând o povară substanțială pentru public, ci mai degrabă ca o activitate acceptabilă din punct de vedere social. Acest lucru este confirmat de politica de gestionare a zgomotului a orașului Tshwane, care consideră că activitățile religioase, cum ar fi sunetul clopotelor bisericilor duminica dimineața și chemarea muezinului dintr-o moschee, ar trebui să fie considerate „activități care trebuie acceptate de către toți ca un aspect sănătos al vieții comunității noastre urbane, chiar dacă sunt grupuri și indivizi diverși în cadrul unei comunități, dar cu condiția ca aceste activități să se desfășoare la ore rezonabile și să nu deranjeze excesiv alte activități esențiale/normale sau să reprezinte un pericol pentru sănătate”. Secțiunea 15 din Constituție prevede o protecție foarte largă a libertății religioase, afirmând că orice persoană are dreptul la libertatea de conștiință, religie, gândire, credință și opinie. Dreptul de a crede merge întotdeauna mână în mână cu dreptul de a manifesta și de a practica aceste convingeri, ceea ce înseamnă că cineva are dreptul la respectarea și exercitarea privată sau publică, individuală sau în comun, a propriilor convingeri religioase sau de altă natură. Activitățile religioase, cum ar fi sunetul clopotelor bisericii duminica dimineața și chemarea muezinului dintr-o moschee, sunt modalități prin care credincioșii își manifestă și își practică convingerile. Aceste practici fac parte din dreptul la libertatea de religie, protejat în temeiul secțiunii 15 din Constituție, coroborat cu secțiunea 31, care garantează dreptul persoanelor aparținând comunităților religioase de a se bucura și de a-și practica religia împreună cu alți membri ai comunității respective. Acest lucru este consacrat și mai mult în secțiunea 4 din Carta drepturilor și libertăților religioase din Africa de Sud, care garantează „dreptul fiecărei persoane la respectarea sau exercitarea privată sau publică, individuală sau în comun, a convingerilor sale, care poate include, dar nu se limitează la citirea și discutarea textelor sacre, mărturisirea, proclamarea, cultul, rugăciunea, mărturia, aranjamentele, îmbrăcămintea, înfățișarea, dieta, obiceiurile, ritualurile și pelerinajele, precum și respectarea zilelor religioase și a altor zile sacre de odihnă, a festivalurilor și ceremoniilor”,
În ceea ce privește sunetul clopotelor bisericilor pentru a indica ora din zi, se poate argumenta că acest tip de sunet trebuie să fie ceva mai puțin zgomotos, deoarece nu are un scop religios, ci mai degrabă unul social. Acest tip de practică poate constitui un zgomot deranjant care face obiectul reglementării prin intermediul diverselor regulamente și reglementări privind controlul zgomotului. Cu toate acestea, niciun drept fundamental nu este absolut și chiar și dreptul la libertatea religioasă poate fi limitat în mod justificat, în conformitate cu Constituția, în măsura în care limitarea este rezonabilă și justificabilă într-o societate deschisă și democratică, bazată pe demnitate umană, egalitate și libertate. Limitarea și reglementarea acestor practici poate fi necesară pentru a păstra pacea și liniștea, în special în localitățile în care locuiesc persoane de diferite religii. Majoritatea reglementărilor și regulamentelor de control al zgomotului din Africa de Sud fac distincție între „zgomot deranjant” și „zgomot deranjant”. Un zgomot deranjant este un nivel de zgomot măsurabil din punct de vedere științific care nu ar trebui să depășească nivelul de zgomot ambiant cerut, în timp ce un zgomot deranjant este mai subiectiv și se referă la un zgomot care deranjează sau afectează confortul sau liniștea oricărei persoane. Diferitele reglementări privind controlul zgomotului interzic ambele forme de zgomot.
Într-un caz interesant aflat pe rolul Înaltei Curți din Western Cape, Garden Cities Incorporated Association Not For Gain v Northpine Islamic Society 1999 2 SA 268 (C), un dezvoltator de comune din Peninsula Capului a vândut o proprietate Societății Islamice, care intenționa să ridice o moschee pe aceasta. Aceștia au încheiat un acord prin care Societatea Islamică se angaja să nu desfășoare nicio activitate care să provoace deranj sau perturbare. Cu toate acestea, Societatea Islamică a instalat un amplificator de sunet, ceea ce a dus la numeroase plângeri din partea rezidenților. Asociația rezidenților s-a adresat apoi instanței pentru a obține o interdicție care să interzică Societății Islamice să utilizeze echipamentul de amplificare. Societatea Islamică a susținut că interdicția privind chemarea la rugăciune a încălcat dreptul lor la libertatea religioasă. Instanța a fost de părere că interdicția reglementa doar un anumit ritual practicat într-un anumit loc și că reglementarea era în interesul celorlalți membri ai comunității. Instanța a interzis Societății Islamice să utilizeze orice echipament de amplificare a sunetului pe proprietate și le-a ordonat să îndepărteze toate difuzoarele și echipamentele de amplificare a sunetului instalate pe proprietate.
Ceea ce a reieșit clar din discuție a fost faptul că utilizarea simbolurilor religioase, a clopotelor de biserică sau chiar a acompaniamentelor muzicale și a amplificatoarelor asociate cu o religie sau credință trebuie să se bucure cu luarea în considerare în mod corespunzător a drepturilor celorlalți. Clopotele liturgice sau chemarea la rugăciune ca formă de manifestare religioasă nu sunt exceptate de la reglementările și regulamentele privind controlul zgomotului, dar aceste legi și aplicarea lor trebuie să țină cont și de nevoile religioase ale comunității. Guvernul trebuie să găsească un echilibru adecvat între toate nevoile în cauză. Preambulul Cartei drepturilor și libertăților religioase din Africa de Sud subliniază și recunoaște faptul că drepturile impun, de asemenea, obligația corespunzătoare pentru fiecare membru al societății de a respecta drepturile celorlalți. În exercitarea diferitelor noastre drepturi, fie că este vorba de dreptul la libertatea religioasă sau de dreptul de a ne bucura de o proprietate fără a fi afectați de zgomot, fiecare ar trebui să urmărească să acționeze în mod legal și etic, în conformitate cu principiile toleranței, corectitudinii, deschiderii și responsabilității.
Cuvintele cheie: clopote de biserică; libertatea religioasă; legislație; reglementări privind controlul zgomotului; zgomotul dăunător
Lees die volledige artikel in Afrikaans: Laat die klokke lui …! Is die lui van klokke ‘n geraasoorlas of bloot die billike uiting van geloofsoortuigings?