Maltratarea copilului

de

Maltratarea copilului este abuzul și neglijarea care se produce asupra copiilor cu vârsta sub 18 ani. Aceasta include toate tipurile de rele tratamente fizice și/sau emoționale, abuzul sexual, neglijența, neglijența și exploatarea comercială sau de altă natură, care au ca rezultat un prejudiciu real sau potențial pentru sănătatea, supraviețuirea, dezvoltarea sau demnitatea copilului în contextul unei relații de responsabilitate, încredere sau putere.

Amploarea problemei

Maltratarea copiilor este o problemă globală cu consecințe grave pe tot parcursul vieții. În ciuda unor anchete naționale recente în mai multe țări cu venituri mici și medii, lipsesc încă date din multe țări.

Maltratarea copiilor este complexă și dificil de studiat. Estimările actuale variază foarte mult în funcție de țară și de metoda de cercetare utilizată. Estimările depind de:

  • de definițiile relelor tratamente aplicate copiilor folosite;
  • de tipul de rele tratamente aplicate copiilor studiat;
  • de acoperirea și calitatea statisticilor oficiale;
  • de acoperirea și calitatea anchetelor care solicită autodenunțuri de la victime, părinți sau îngrijitori.

Cu toate acestea, studiile internaționale arată că aproape 3 din 4 copii cu vârste cuprinse între 2 și 4 ani suferă în mod regulat pedepse fizice și/sau violență psihologică din partea părinților și a îngrijitorilor, iar 1 din 5 femei și 1 din 13 bărbați declară că au fost abuzați sexual în copilărie.

În fiecare an, se estimează că există aproximativ 40 150 de decese prin omucidere în rândul copiilor cu vârsta sub 18 ani, dintre care unele se datorează probabil relelor tratamente aplicate copiilor. Acest număr subestimează aproape sigur adevărata amploare a problemei, deoarece o proporție semnificativă a deceselor datorate relelor tratamente aplicate copiilor sunt atribuite în mod incorect căderilor, arsurilor, înecului și altor cauze.

În conflictele armate și în mediile de refugiați, fetele sunt deosebit de vulnerabile la violență sexuală, exploatare și abuz din partea combatanților, a forțelor de securitate, a membrilor comunităților lor, a lucrătorilor umanitari și a altor persoane.

Consecințele relelor tratamente

Maltratarea copiilor provoacă suferință copiilor și familiilor și poate avea consecințe pe termen lung. Maltratarea provoacă un stres care este asociat cu perturbări în dezvoltarea timpurie a creierului. Stresul extrem poate afecta dezvoltarea sistemului nervos și a sistemului imunitar. În consecință, la vârsta adultă, copiii maltratați prezintă un risc crescut de a avea probleme de comportament, fizice și de sănătate mintală, cum ar fi:

  • perpetuarea sau victimă a violenței
  • depresie
  • fumatul
  • obezitatea
  • comportamente sexuale cu risc ridicat
  • sarcina neintenționată
  • abuzul de alcool și droguri.

Prin intermediul acestor consecințe comportamentale și de sănătate mintală, relele tratamente pot contribui la boli de inimă, cancer, suicid și infecții cu transmitere sexuală. Violența împotriva copiilor este, de asemenea, un factor care contribuie la inegalitățile în educație. Copiii care s-au confruntat cu orice formă de violență în copilărie au o probabilitate cu 13% mai mare de a nu absolvi școala.

Dincolo de consecințele de sănătate, sociale și educaționale ale relelor tratamente aplicate copiilor, există un impact economic, inclusiv costuri de spitalizare, tratament de sănătate mintală, asistență socială pentru copii și costuri de sănătate pe termen mai lung.

Factori de risc

Au fost identificați mai mulți factori de risc pentru rele tratamente aplicate copiilor. Nu toți factorii de risc sunt prezenți în toate contextele sociale și culturale, iar lista de aici oferă o imagine de ansamblu atunci când se încearcă să se înțeleagă cauzele relelor tratamente aplicate copiilor.

Copilul

Este important să subliniem faptul că copiii sunt victimele și nu sunt niciodată vinovați pentru maltratare. Caracteristicile unui copil individual care pot crește probabilitatea de a fi maltratat includ:

  • să aibă mai puțin de patru ani sau să fie adolescent
  • să fie nedorit sau să nu reușească să îndeplinească așteptările părinților
  • să aibă nevoi speciale, să plângă în mod persistent sau să aibă trăsături fizice anormale
  • să aibă o dizabilitate intelectuală sau o tulburare neurologică
  • să se identifice sau să fie identificat ca fiind lesbiană, homosexual, bisexual sau transsexual.

Părinte sau îngrijitor

Caracteristicile unui părinte sau îngrijitor care pot crește riscul de maltratare a copilului includ:

  • dificultatea de a crea legături cu un nou-născut
  • nu îngrijesc copilul
  • au fost ei înșiși maltratați în copilărie
  • nu sunt conștienți de dezvoltarea copilului sau au așteptări nerealiste
  • nu consumă alcool sau droguri, inclusiv în timpul sarcinii
  • să aibă o stimă de sine scăzută
  • să sufere de un control deficitar al impulsurilor
  • să aibă o tulburare mentală sau neurologică
  • să fie implicat în activități infracționale
  • să experimenteze dificultăți financiare.

Relații

Caracteristicile relațiilor din cadrul familiilor sau dintre partenerii intimi, prieteni și colegi care pot crește riscul de maltratare a copilului includ:

  • dezintegrare familială sau violență între alți membri ai familiei
  • fiind izolat în comunitate sau lipsit de o rețea de sprijin
  • o lipsă de sprijin în creșterea copilului din partea familiei extinse.

Factori comunitari și societali

Caracteristicile comunităților și societăților care pot crește riscul de maltratare a copilului includ:

  • inegalitatea socială și de gen;
  • lipsa de locuințe adecvate sau de servicii care să sprijine familiile și instituțiile;
  • niveluri ridicate de șomaj sau sărăcie;
  • disponibilitatea facilă a alcoolului și a drogurilor;
  • politici și programe inadecvate de prevenire a relelor tratamente aplicate copiilor, a pornografiei infantile, a prostituției infantile și a muncii copiilor;
  • normele sociale și culturale care promovează sau glorifică violența față de ceilalți, susțin utilizarea pedepselor corporale, cer roluri rigide de gen sau diminuează statutul copilului în relațiile dintre părinți și copii;
  • politicile sociale, economice, de sănătate și de educație care conduc la standarde de viață scăzute sau la inegalitate sau instabilitate socioeconomică.

Prevenirea

Prevenirea și răspunsul la maltratarea copilului necesită o abordare multisectorială.

Cu cât astfel de intervenții au loc mai devreme în viața copiilor, cu atât mai mari sunt beneficiile pentru copil (de exemplu, dezvoltarea cognitivă, competența comportamentală și socială, reușita școlară) și pentru societate (de exemplu, reducerea delincvenței și a criminalității).

Intervențiile eficiente și promițătoare includ:

  • Sprijinul părinților și al îngrijitorilor: Sesiuni de informare și de dezvoltare a abilităților pentru a sprijini dezvoltarea unei educații parentale hrănitoare și non-violente, oferite de asistente medicale, asistenți sociali sau lucrători neprofesioniști calificați, printr-o serie de vizite la domiciliu sau într-un cadru comunitar.
  • Abordări privind educația și abilitățile de viață:
    • Creșterea numărului de înscrieri în învățământul de calitate pentru a permite copiilor să dobândească cunoștințe, abilități și experiențe care să dezvolte reziliența și să reducă factorii de risc pentru violență
    • Programe de prevenire a abuzului sexual care sensibilizează și predau abilități pentru a ajuta copiii și adolescenții să înțeleagă consimțământul, să evite și să prevină abuzul și exploatarea sexuală și să caute ajutor și sprijin
    • Intervenții pentru a crea un climat școlar pozitiv și un mediu lipsit de violență, precum și consolidarea relațiilor dintre elevi, profesori și administratori
  • Norme și abordări valorice: Programe de transformare a normelor sociale și de gen restrictive și dăunătoare în ceea ce privește educația copiilor, disciplina copiilor și egalitatea de gen și promovarea rolului educativ al taților
  • Implementarea și aplicarea legilor: legi care să interzică pedepsele violente și să protejeze copiii împotriva abuzului sexual și a exploatării sexuale.
  • Servicii de răspuns și de sprijin: Recunoașterea timpurie a cazurilor, împreună cu îngrijirea continuă a copiilor victime și a familiilor pentru a contribui la reducerea reapariției relelor tratamente și la diminuarea consecințelor acestora.

Pentru a maximiza efectele prevenirii și îngrijirii, OMS recomandă ca intervențiile să fie furnizate ca parte a unei abordări de sănătate publică în patru etape:

  • definirea problemei;
  • identificarea cauzelor și a factorilor de risc;
  • proiectarea și testarea intervențiilor menite să reducă la minimum factorii de risc;
  • diseminarea informațiilor despre eficacitatea intervențiilor și creșterea dimensiunii intervențiilor dovedite a fi eficiente.

Răspunsul OMS

OMS, în colaborare cu partenerii:

  • oferă îndrumări pentru prevenirea bazată pe dovezi a relelor tratamente aplicate copiilor; a se vedea INSPIRE Șapte strategii pentru a pune capăt violenței împotriva copiilor
  • oferă îndrumări bazate pe dovezi pentru a ajuta furnizorii de asistență medicală de primă linie să recunoască copiii care au suferit de violență și neglijare și să ofere sprijin de primă linie bazat pe dovezi; a se vedea Liniile directoare ale OMS pentru răspunsul sectorului de sănătate la maltratarea copiilor
  • potrivește pentru creșterea sprijinului internațional și a investițiilor în prevenirea bazată pe dovezi a maltratării copiilor;
  • oferă sprijin tehnic pentru programele de prevenire a maltratării copiilor bazate pe dovezi în mai multe țări cu venituri mici și medii.

Lasă un comentariu